De la 5 august, regulile europene de „capacitate cuplată” la gaze devin obligatorii la toate frontierele Republicii Moldova. Cea care ne privește direct e la Ungheni: prin punctul de interconectare de aici a intrat, în 2025, 81,1% din tot gazul importat de țară. Este cifra din nota de fundamentare a Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică (ANRE), care tocmai pregătește regulile interne pentru noul regim.
Regula sună tehnic, dar dilema pe care o creează e simplă. Menită să deschidă piața, ea cere ceva ce majoritatea furnizorilor moldoveni nu au încă: o poziție fiscală și de licențiere în interiorul Uniunii Europene. Fără ea, cca 21 din cei 31 de furnizori licențiați în Moldova ar trebui fie să deschidă un sediu în România, fie să depună o garanție de circa un milion de euro fiecare, ca să mai poată rezerva capacitate la graniță.
Ce se schimbă efectiv pe 5 august
Astăzi, un furnizor rezervă separat capacitatea de ieșire din țara vecină și cea de intrare în Moldova — două proceduri care pot fi confirmate într-un sistem și respinse în celălalt. Capacitatea cuplată le contopește într-un produs unic, rezervat printr-o singură procedură la ambele capete ale interconectării. Obiectivul declarat al Uniunii Europene este să simplifice comerțul transfrontalier și să mute centrul de greutate al pieței de la punctele fizice de frontieră spre bursele de gaz.
Capacitatea deja alocată la licitațiile anuale din 6 iulie a scăpat de noul regim, fiindcă rezervarea s-a făcut cu o lună înainte de intrarea în vigoare. Produsele scoase însă la licitație după 5 august vor fi integral sub noile reguli — inclusiv la Ungheni.
Bariera de licențiere: un sediu în România sau un milion de euro
Prima piedică ține de licențiere. O firmă din Moldova care vrea acces direct la capacitatea cuplată de la frontiera cu România trebuie să respecte regulile românești, care cer companiilor din afara Uniunii să înființeze o prezență locală. O entitate cu sediu într-un stat UE poate ocoli obligația, dar în schimb trebuie să depună o garanție financiară de aproximativ un milion de euro.
Din cei 31 de furnizori licențiați în Republica Moldova, aproximativ 21 nu au o prezență legală în jurisdicțiile vecine. Aplicată la acest grup, cerința de garanție s-ar traduce, potrivit unui calcul citat de agenția britanică de specialitate ICIS, într-o sumă cumulată de circa 21 de milioane de euro — o cifră de lucru, obținută înmulțind numărul de furnizori cu garanția de un milion, nu o sumă oficială.
Bariera de TVA, la granița cu Ucraina
A doua piedică e fiscală și apare la cealaltă frontieră, cu Ucraina. Ca să acceseze punctul virtual de tranzacționare ucrainean, un trader trebuie să intre într-un regim vamal de import complet, care declanșează TVA-ul ucrainean de 20%. Un operator nerezident nu are drept să și-l ramburseze, așa că taxa rămâne un cost în sarcina lui.
Nu e doar percepția Energocom. Consiliul de Reglementare al Comunității Energiei, forul care supraveghează alinierea Moldovei la regulile europene, a semnalat aceeași problemă: expeditorii nerezidenți nu-și pot recupera TVA-ul la rezervarea capacității cuplate spre statele Uniunii, iar lipsa unor obligații reciproce a făcut ca, până acum, capacitatea nici să nu fie oferită cuplat la aceste frontiere.
Avertismentul Energocom
Sergiu Lica, șeful Direcției tranzacționare gaze naturale la Energocom, a explicat pentru agenția ICIS de ce arhitectura care face capacitatea cuplată să funcționeze în interiorul Uniunii lipsește, în bună parte, în Moldova. Declarația lui a fost reluată de portalul energetic RENERGY.md.
Energocom este pregătită să respecte noile reguli, dar companiile mai mici, active în prezent la nivel regional, riscă să fie eliminate — cu un cost direct asupra concurenței de care piața are nevoie. Sergiu Lica, șeful Direcției tranzacționare gaze naturale la Energocom, într-o declarație pentru agenția ICIS
Miza pe care o ridică nu e aprovizionarea de la iarnă — pentru sezonul rece 2026–2027 Energocom și-a rezervat deja capacitate la Ungheni. Miza e structura pieței: cine mai poate cumpăra gaz direct la graniță. Iar aici cifrele arată o piață deja strânsă în puține mâini. În 2025, Energocom a acoperit 87,54% din importuri, gradul de concentrare calculat de ANRE este „extrem de ridicat”, iar numărul furnizorilor activi pe piața cu amănuntul a scăzut de la 15 la 13 într-un an.
Cealaltă parte: regula care ar trebui să deschidă piața
Autoritățile o privesc invers. Pentru Ministerul Energiei și pentru ANRE, capacitatea agregată și posibilitatea de a transfera dreptul de utilizare către alt furnizor înseamnă tocmai un acces mai simplu pentru firmele mici și mijlocii și integrarea Moldovei în piața europeană de gaz. Nu întâmplător, proiectul ANRE de modificare a Codului rețelelor a pornit din sesizările furnizorilor mici, care se temeau că regula europeană, aplicată direct, i-ar scoate din joc. Proiectul propune un mecanism prin care un furnizor care a rezervat capacitate poate ceda dreptul de utilizare altuia, fără licențe suplimentare peste graniță.
Ambele lecturi pot fi adevărate în același timp: intenția regulii este să deschidă piața, dar efectul ei, în lipsa unei recunoașteri fiscale reciproce între Chișinău, București și Kiev, poate merge în sens opus. Soluțiile discutate — recunoașterea reciprocă a licențelor, un „pașaport de expeditor” regional și scutirea de TVA pentru nerezidenți printr-o clarificare administrativă — există deocamdată doar ca propuneri, fără un termen de adoptare.
Ce nu înseamnă pentru factura de acasă
Regula de capacitate cuplată nu urcă factura ungheneanului pe 5 august. Este un cost și o barieră administrativă pentru firmele care cumpără gaz, nu un tarif nou la consumator. Iar scumpirea despre care se vorbește zilele acestea — o cerere recentă a Energocom către ANRE de a majora prețul gazului — vine din altă parte: din prețul internațional, urcat pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu. Sunt două povești diferite, care nu trebuie lipite una de alta.
Dincolo de 5 august, adevărata miză e concurența. Dacă noul regim lasă tot mai puțini furnizori să treacă pe la Ungheni, poarta prin care intră cea mai mare parte a gazului Moldovei se strânge în jurul unui singur jucător dominant — iar într-o piață cu un singur jucător prețul nu mai are cine să-l disciplineze.