Administrația Zonei Economice Libere „Ungheni-Business” a anunțat joi, 30 iulie, că a organizat concursul de selectare a rezidenților și că l-a câștigat compania S.C. „GRAFIC PRIM” S.R.L., cu proiectul economic „Operațiuni de marcare și imprimare a obiectelor din sticlă”.
Actualizare, 18 august 2026: La solicitarea redacției, administrația zonei a comunicat cifrele proiectului câștigător — o investiție preconizată de 4 milioane de lei, 16 locuri de muncă și un singur candidat înscris la concursul din 30 iulie. Cifrele sunt integrate în text.
Precedentul concurs consemnat pe site-ul zonei s-a ținut pe 7 august 2025 și a fost câștigat de „EXPROFILO” S.R.L., cu un proiect de prelucrare a profilelor ștanțate la rece pentru industria betonului.
Cine este firma
S.C. „GRAFIC PRIM” S.R.L. este înregistrată în Registrul de Stat al Unităților de Drept din 5 ianuarie 2004, cu sediul juridic în municipiul Chișinău. Fondator și administrator unic, cu 100% din capital, este Victor Șmigon — neschimbat în tot istoricul disponibil public, din noiembrie 2014 încoace.
În rapoartele financiare anuale, firma apare cu 3,17 milioane de lei venit din vânzări în 2024 și 11 angajați; datele curente indică 14. A ieșit dintr-un an în pierdere: în 2022 raporta minus 48,9 mii de lei, în 2024 — un profit de 580,6 mii de lei.
Care e activitatea ei principală depinde de baza de date pe care o deschizi: un agregator al Registrului de Stat o marchează drept fabricare a sticlei goale, altul îi pune tipărirea de cărți și broșuri în capul listei, iar în clasificarea Biroului Național de Statistică apare la servicii pregătitoare pentru tipar. Pe listele secundare apar ambalajul și articolele din material plastic, tâmplăria metalică pentru construcții, consultanța în afaceri, comerțul cu ridicata și recuperarea deșeurilor nemetalice. Profilul exact se poate stabili dintr-un extras de la Agenția Servicii Publice sau din contractul semnat cu administrația zonei.
Pregătirea pentru tipar — machete, separații de culoare, forme de tipar — este veriga imediat din amonte a serigrafiei pe sticlă, tehnica prin care desenul se aplică direct pe butelie. Adresa fizică asociată firmei în datele publice este în orașul Criuleni. Pentru activitatea din zona liberă, compania va închiria o hală de producere cu suprafața de 1 000 m², a comunicat administrația zonei.
Ce înseamnă „marcare și imprimare a obiectelor din sticlă”
Formularea din anunț nu e întâmplătoare. Legea nr. 440/2001 cu privire la zonele economice libere enumeră, la articolul 6 alineatul (10), genurile de activitate permise într-o zonă liberă, iar litera b) sună aproape identic: „sortarea, ambalarea, marcarea și alte asemenea operațiuni cu mărfurile tranzitate prin teritoriul vamal al Republicii Moldova”.
Formularea trimite, așadar, la modelul mărfii în tranzit: buteliile ar intra în zonă, ar fi decorate — prin serigrafie, gravură, ștanțare la cald sau imprimare digitală — și ar pleca mai departe. Sub ce regim va lucra efectiv noul rezident nu reiese însă din anunț: ghidul investitorului publicat de zonă enumeră, pentru cine intră acum, doar comerțul cu ridicata, genurile auxiliare și prelucrarea în regim de perfecționare activă.
Într-o operațiune cu marfă tranzitată, marfa nu se supune taxelor vamale și beneficiază de TVA zero cu drept de deducere pentru livrările dinspre și înspre afara teritoriului vamal al țării. Sunt facilitățile pe care administrația zonei le pune pe primul loc în materialele ei de promovare.
Are și un preț, pe care zona îl publică deschis: pentru „sortarea, marcarea, ambalarea și alte asemenea operațiuni cu mărfurile tranzitate”, rezidentul plătește administrației o taxă zonală de până la 2% din vânzările nete, față de 0,5–1% cât se cere activității de producție. La acestea se adaugă 600 de euro taxa de înregistrare ca rezident, 1.000 de euro pentru autorizația pe fiecare gen de activitate și între 0,5 și 1,5 euro pe metru pătrat pe an pentru arenda terenului public.
Clienții obișnuiți ai unui asemenea atelier, în Republica Moldova, sunt producătorii care vând în butelie decorată: vinăriile, producătorii de divinuri și de băuturi spirtoase, apa minerală, berea. Cerere există și la doi pași: „Vinăria Ungheni”, fabrica de vinuri și divinuri din municipiul Ungheni, de pe malul Prutului, are în catalog o categorie de produs numită chiar „Divin în sticle decorative”, cu 37 de articole. Nimic public nu leagă însă cele două firme, iar despre beneficiarii pentru care urmează să lucreze noul rezident nu există informație publică.
Amontele lanțului e, în schimb, fragil. Uzina de ambalaj din sticlă Vetropack Chișinău a anunțat pe 3 decembrie 2025 oprirea temporară a unuia dintre cele două cuptoare ale sale, pentru cel puțin șase luni, invocând piața europeană dificilă și costurile la energie. Compania a precizat atunci că reducerea de personal nu poate fi evitată și că va căuta soluții acceptabile social pentru angajații vizați.
Cât investește și câți oameni angajează
Tot articolul 6 al Legii 440/2001 stabilește, la alineatul (2), și după ce criterii se face selecția: volumul și caracterul investițiilor preconizate, nevoia de infrastructură a zonei, menținerea orientării spre producție industrială pentru export, terenurile libere, asigurarea cu forță de muncă, apă și resurse energetice — și alte criterii.
Volumul investiției și forța de muncă sunt, așadar, printre criteriile pe care legea le pune la baza deciziei. La solicitarea redacției, formulată în temeiul Legii nr. 148/2023 privind accesul la informațiile de interes public, administrația zonei a comunicat aceste date. Proiectul câștigător prevede o investiție preconizată de 4 milioane de lei și 16 locuri de muncă noi. La concursul din 30 iulie 2026 a participat un singur candidat, iar compania estimează lansarea activității în trimestrul al treilea din 2026.
Pentru comparație, la concursul din 20 iulie 2023, administrația publicase despre compania participantă de atunci, „CONT-EXPERT” S.R.L. — astăzi pe lista de rezidenți —, aceleași tipuri de date: „Compania planifică să deschidă 8 locuri noi de muncă, cu un salariu mediu lunar de 13.000 lei. Volumul investițiilor – 76 690 Euro, Volumul serviciilor prestate anual – 2 736 000 lei”, plus trimestrul în care urma să înceapă activitatea.
Într-un oraș în care zona liberă concentrează câteva mii de locuri de muncă, numărul de angajări dintr-un proiect nou este informația care îl privește direct pe cititorul de aici.
Zona: 24 de ani, 50 de rezidenți, o treime din teren folosită
ZEL „Ungheni-Business” a împlinit 24 de ani pe 25 iulie. A fost înființată prin Legea nr. 1295 din 25 iulie 2002, pe un termen de 42 de ani — adică până în 2044. Administrația ei este un organ de stat, fondat de Guvern, care funcționează pe principii de autofinanțare și este condusă de un administrator principal, funcție deținută de Natalia Iepuraș.
În ciuda numelui, zona nu e doar la Ungheni: legea de înființare i-a transmis terenuri în municipiul Ungheni și în comuna Zagarancea, dar și în comuna Tuzara din raionul Călărași, la Nisporeni, la Hîncești și la Soroca. Concursurile, în schimb, se țin toate aici — lunar, joia, la ora 11.00, la sediul din str. Ion Creangă 4. Cine vrea să intre depune un plan de afaceri pe doi-trei ani și bilanțul contabil pe ultimul an, plus 400 de euro taxă de participare, care nu se restituie dacă pierde.
Concursul de selectare a rezidenților din 30 iulie 2026, la sediul administrației zonei; o parte dintre participanți au fost conectați prin videoconferință. Foto: ZEL „Ungheni-Business” / Facebook
Pe lista de rezidenți publicată de administrație figurează 50 de companii, iar profilul lor spune ce e de fapt zona: covoare și mochete — „Covoare-Ungheni”, „Moldabela Trade”, „Unicorn-Carpets”, „Carpeta MD”, „Unucarpet”, „EURO CARPETS” —, fire de lână și sintetice („Euro Yarns”, „Filatura-Ungheni”), cablaje electrice („Lear Corporation”), mobilă („Euroatlant”, „Euromobila-Lux”), confecții, încălțăminte, lacuri și vopsele industriale, comerț angro cu produse petroliere, gaz lichefiat și cereale. Niciuna nu are declarată o activitate cu sticla — proiectul aprobat joi ar fi primul de acest fel din zonă.
La sfârșitul lui 2024, potrivit raportului anual al ministerului de resort, zona de la Ungheni avea 2.610 angajați — unul dintre cei mai mari angajatori dintre zonele libere ale țării — și investiții cumulate de 121,4 milioane de dolari. În același an, producția ei industrială scăzuse cu 20,9%, iar terenul zonei era valorificat în proporție de 36,9%, ceva mai mult de o treime.
O cifră mai recentă, comunicată de administrație redacției: la 30 iunie 2026, în zonă erau înregistrați 49 de rezidenți — lista publicată pe site cuprinde 50 de companii — cu 2.229 de angajați în total.
Administrația își caută activ investitori: cu nouă zile înainte de concurs, primea o delegație din Regatul Țărilor de Jos, condusă de primarul municipiului Beekdaelen, Eric Geurts, căreia i-a prezentat, potrivit comunicatului propriu, „infrastructura disponibilă”; în mai, primise oameni de afaceri din China și pe ambasadoarea Dong Zhihua, iar mai recent o delegație din Letonia, căreia i-a arătat două fabrici moldo-belgiene de fire și covoare sintetice din zonă.
Ungheniul, în tabloul național
La 1 ianuarie 2025, cele șase zone economice libere ale Republicii Moldova numărau 256 de rezidenți, un stoc de investiții de 618,5 milioane de dolari și circa 14.254 de angajați, potrivit notei informative a Ministerului Dezvoltării Economice și Digitalizării. Vânzările de producție industrială din zone au însumat 12,8 miliarde de lei în 2024 — an în care numărul angajaților a scăzut cu 1.742 de persoane față de 2023.
Pe fondul acestei scăderi, Ungheniul a fost zona care a atras cel mai mult: din cei 6 rezidenți noi înregistrați în toată țara în 2024, în urma a patru concursuri, 3 au intrat la „Ungheni-Business” — mai mulți decât la Taraclia (2) și Bălți (1). Toți șase aveau însă același gen de activitate: „activitate comercială externă”, adică operațiuni de comerț. Proiectul aprobat acum este o operațiune de prelucrare, nu de comerț.
Mișcarea nu e într-un singur sens. Tot documentul ministerului consemnează și o ieșire: SRL „Amigara”, rezident al zonei, a cerut excluderea a două terenuri private de aproape 2 hectare din componența ZEL „Ungheni-Business”. Terenurile se află în municipiul Hîncești, iar pe ele nu este instalat regim vamal de zonă liberă, precizează aceeași notă; proprietarul le-a dat în locațiune unor firme cu activități care nu sunt permise în zona liberă și cere acum scoaterea lor din perimetru și rezilierea contractului de rezident, considerând că își poate desfășura activitatea mai avantajos în afara zonei.
Ce înseamnă un rezident nou pentru un unghenean
Contextul în care aterizează proiectul e unul de contracție. În raionul Ungheni, industria extractivă și prelucrătoare avea, în medie, 3.359 de salariați în 2024, față de 3.800 în 2023 — cu 441 de oameni mai puțin într-un singur an, o scădere de 11,6%, potrivit datelor Biroului Național de Statistică. În aceeași perioadă, cifra de afaceri a ramurii a scăzut cu aproape o treime. Numărul total de salariați din raion a coborât și el, de la 16.800 la 16.300.
Pe acest fond, cererea de forță de muncă rămâne, totuși, printre cele mai mari din țară: la 26 iunie 2026, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă înregistra 260 de locuri vacante în raionul Ungheni — al treilea număr din țară, după municipiul Chișinău (8.284) și Bălți (832). În aprilie erau 156.
Mai e o așteptare care merită temperată. Un calcul simplu, din cifre oficiale, arată că „zonă liberă” nu înseamnă automat salariu mai bun: în 2024, salariul mediu plătit în ansamblul zonelor economice libere ale țării era de 11.315 lei, iar câștigul salarial mediu brut din raionul Ungheni — 11.321 de lei. Practic aceeași sumă. Comparația are limitele ei: media zonelor acoperă toate cele șase ZEL din țară, iar media raionului include și bugetarii, unde administrația publică plătește cel mai bine (15.211 lei). Concluzia rămâne însă: un loc de muncă în zona liberă e, în medie, un loc de muncă obișnuit pentru Ungheni — plătit sub media națională, care în trimestrul al treilea din 2025 era de 15.488 de lei față de 11.781 de lei aici, adică locul 22 din 35 de teritorii.
Cu alte cuvinte, ce contează la un proiect nou nu e eticheta, ci numărul de angajări și salariul asumat prin contract.
Rezidenții „vechi” și rezidenții „noi”: două regimuri diferite
Printr-o lege din iulie 2024, statul a împărțit rezidenții zonelor libere în două categorii, după o dată de tăiere: 31 decembrie 2023.
Cei înregistrați până atunci rămân, până la 1 ianuarie 2034, sub regimul vamal al vechii Legi 440/2001 — termen negociat de Guvern cu Comisia Europeană. Tot lor, și numai lor, li se aplică facilitățile clasice la impozitul pe venit din Codul fiscal, acordate până la 1 iulie 2034, în funcție de investițiile făcute până la 1 iulie 2024.
Companiile care devin rezidenți începând cu 1 ianuarie 2024 — categoria în care intră și noul venit — nu mai primesc acel pachet. Ele intră sub regimul din noul Cod vamal, unde zona liberă e o zonă cu regim special de depozitare, pe modelul celor din Uniunea Europeană. Pentru ele, statul a prevăzut un alt instrument, mai îngust: o reducere la impozitul pe venit rezervată întreprinderilor din industria prelucrătoare, prin schema de ajutor de stat regional pentru investiții, tot până la 1 ianuarie 2034 — și fără dreptul de a cumula cele două scheme.
Cu alte cuvinte, „a devenit rezident al zonei libere” nu mai înseamnă azi ce însemna acum trei ani. Ce anume i s-a acordat concret noului rezident se va vedea din contractul semnat cu administrația, document care, potrivit legii, trebuie să cuprindă proiectul economic și parametrii preconizați.