Municipiul Ungheni își ia apa de la robinet dintr-un singur loc: râul Prut. Tocmai de aceea, o veste care în alte părți ar trece neobservată — un proiect care numără bucățile de plastic din apa râului — are aici o miză directă. Pe 25 iunie, echipele unui proiect transfrontalier România–Moldova, numit PLASTICWISE, s-au întâlnit la Consiliul Raional Ungheni și au coborât apoi pe malul Prutului, la Parcul „Micul Cluj”, pentru a discuta despre microplasticele din râu și efectele lor asupra mediului și a sănătății.
Ce este PLASTICWISE
PLASTICWISE este un proiect mic, finanțat de Uniunea Europeană prin Programul de cooperare transfrontalieră Interreg VI-A NEXT România–Republica Moldova. Este coordonat de o organizație din Iași — Asociația pentru Ecologie și Dezvoltare Durabilă — împreună cu un partener din Moldova, Societatea Ecotoxicologilor (ECOTOX), iar conducerea științifică îi revine cercetătoarei Elena Zubcov, de la Institutul de Zoologie. Proiectul a început în iulie 2025 și ține până la mijlocul lui ianuarie 2027 — optsprezece luni.
Ideea lui e simplă de enunțat și grea de făcut: să pună la punct un sistem de monitorizare a poluării cu plastic a Prutului, acolo unde până acum nu exista unul. Concret, cercetătorii inventariază peștii din râu, le analizează conținutul stomacal pentru a vedea cât microplastic înghit și examinează particulele din apă. Pe lângă partea științifică, proiectul construiește o strategie comună și o campanie de turism ecologic pe Prut. Fiind un proiect din categoria celor mici, bugetul se încadrează, potrivit regulilor apelului, în limita de până la 300 de mii de euro, cu finanțare europeană de 90% — suma exactă nu este însă publicată.
De ce contează tocmai aici
Răspunsul stă în țeavă. Spre deosebire de localități care folosesc apă din fântâni sau foraje, municipiul Ungheni se alimentează direct din Prut, printr-o priză de captare ridicată în 1972 și reconstruită în 2004, cu o capacitate de 12,7 mii de metri cubi pe zi. De apa tratată din Prut depind peste 40.800 de oameni — din municipiu și din localitățile învecinate. Iar operatorul, Apă-Canal Ungheni, recunoaște el însuși că poluarea sursei e în creștere; stația de tratare a și intrat, de altfel, într-un proces de modernizare.
Cu alte cuvinte, ce se întâmplă cu calitatea apei Prutului nu e o chestiune abstractă de mediu, ci ceea ce curge, după tratare, la robinetele ungheneni.
Ce se știe — și ce nu — despre plasticul din râu
Aici e nevoie de onestitate. PLASTICWISE nu a publicat încă rezultate ale măsurătorilor — câte microplastice are apa Prutului, în ce puncte, în ce concentrații. Studiul e în desfășurare, iar datele urmează să fie făcute publice mai târziu. Până atunci, orice cifră ar fi o invenție.
Ce se știe, din afara proiectului, e că Prutul are de mult o problemă de poluare. Un studiu publicat în 2018 într-o revistă științifică internațională a identificat, pe tronsonul Sculeni–Brânza, 88 de micropoluanți în apa râului, cu o încărcătură de circa 19 kilograme pe zi la Brânza, proveniți în mare parte din ape uzate insuficient tratate din zona Iașiului. Studiul acela nu a căutat însă microplastice — exact golul pe care PLASTICWISE vrea acum să-l umple.
Cât de periculoase sunt microplasticele din apa de băut e, la rândul său, o întrebare fără răspuns definitiv. Organizația Mondială a Sănătății, care a analizat subiectul în 2019 și din nou în 2022, spune că dovezile de până acum sunt limitate și nu arată un risc clar pentru sănătate din microplasticele din apa potabilă; particulele mai mari probabil nu se absorb în organism, iar despre cele nano-metrice datele sunt insuficiente. OMS recomandă totuși reducerea expunerii și a poluării — adică exact direcția în care lucrează un proiect ca PLASTICWISE.
Cine a stat la masă, la Ungheni
Un punct de precizie, ca să nu umflăm lucrurile. Atelierul de la Consiliul Raional Ungheni a fost o întâlnire de lucru a partenerilor proiectului — organizația din Iași și cea din Chișinău — care au prezentat stadiul activităților și pașii următori; PLASTICWISE are, oficial, doar acești doi parteneri. Vocea operatorului de apă și a autorităților de mediu din raion despre ce înseamnă, practic, microplasticele pentru apa de la robinet rămâne de adunat — și e următoarea întrebare pe care o avem de pus.
Deocamdată, ce avem e un proiect care a venit să măsoare, pe un râu din care bea un oraș întreg, ceva ce nimeni nu măsurase sistematic până acum. Cifrele vor veni; important e că, în sfârșit, cineva le caută.
Datele despre proiectul PLASTICWISE — denumire, cod, parteneri, durată, obiective — provin de la coordonatorul proiectului, Asociația pentru Ecologie și Dezvoltare Durabilă din Iași, și de la partenerul din Moldova, AO ECOTOX; bugetul exact nu este publicat, intervalul indicat fiind cel al regulilor apelului de finanțare. Detaliile atelierului din 25 iunie provin din anunțul ECOTOX. Datele despre captarea apei potabile a Ungheniului din Prut provin de la operatorul Apă-Canal Ungheni; cifra de peste 40.800 de beneficiari, dintr-un articol propriu. Studiul din 2018 privind micropoluanții Prutului este publicat în «Environmental Science and Pollution Research». Aprecierile privind riscul microplasticelor pentru sănătate sunt cele formulate de Organizația Mondială a Sănătății (2019, 2022) și sunt redate ca atare. PLASTICWISE nu publicase, la data redactării, rezultate ale măsurătorilor de microplastice din Prut. Triunghi.md nu a obținut, până la publicare, o reacție a operatorului Apă-Canal Ungheni sau a autorităților de mediu privind microplasticele din sursa de apă.