SERVICII PUBLICE EXPLAINER

Apa Ungheniului se modernizează cu zeci de milioane, dar tot se sparge: 270 de avarii într-un an pe conducte vechi de jumătate de secol

Două sistări în două zile, pe străzi diferite, iar operatorul recunoaște în anunț că „avariile pe rețeaua de distribuție nu pot fi anticipate”. Explicația stă în cifre: municipiul Ungheni are circa 139 de kilometri de conducte de apă, dintre care peste 80% sunt de fontă și oțel vechi de 45–60 de ani, iar în 2024 s-au produs aproape 270 de avarii neplanificate — în jur de cinci pe săptămână. Banii mari investiți în „apa Ungheniului” (un proiect de circa 32 de milioane de lei, plus fonduri europene) au mers însă la sursă și la transport — stația de tratare, apeductul magistral, monitorizarea — nu la înlocuirea conductelor de pe străzi. De aceea apa se modernizează și, în paralel, tot se oprește.

Imagine ilustrativă, generată cu inteligența artificială. · Imagine generată cu inteligența artificială · Triunghi.md

TRIANGULAT Surse confirmate
▲ OAMENI
„Apă-Canal Ungheni” SRL — anunțuri de sistare (Facebook, 22–23 iunie 2026)
▲ DOCUMENTE
Studiu de fezabilitate GIZ/MSPL — alimentarea cu apă și canalizarea în Ungheni (decembrie 2015) · ADR Centru — proiectul „Reabilitarea și extinderea apeductului magistral Zagarancea–Cornești” (circa 32 mil. lei, FNDRL)
▲ DATE
„Apă-Canal Ungheni” SRL — Raportul conducerii 2024 și Raportul indicatorilor de performanță 2024; context BNS și Curtea de Conturi

Verificăm fiecare știre din 3 surse: oameni, documente, date.

Ion Calmîș
· redactor
25 iunie 2026

Marți, sistare pe strada Romană. Miercuri, sistare pe strada Decebal. Două zile la rând, două capete de oraș, aceeași cauză — o avarie la conducte. În anunțul de pe 23 iunie, „Apă-Canal Ungheni” spune un lucru care, citit cu atenție, explică o vară întreagă de robinete uscate: „apariția avariilor pe rețeaua de distribuție nu poate fi anticipată”.

Întrebarea firească a unui unghenean este: cum așa, dacă tot auzim că „apa Ungheniului se modernizează”, cu fonduri europene și proiecte de zeci de milioane? Răspunsul ține de o distincție pe care comunicatele oficiale o trec ușor cu vederea — diferența dintre apa care vine spre oraș și conductele prin care ea ajunge la robinet.

Banii au mers la sursă, nu la conductele de pe străzi

Proiectul mare de care se vorbește — „Reabilitarea și extinderea apeductului magistral Zagarancea–Cornești”, de circa 32 de milioane de lei, prin Agenția de Dezvoltare Regională Centru — are trei componente: aproximativ 15 kilometri de apeduct magistral, modernizarea și dublarea capacității stației de tratare și două stații de pompare noi. Toate țin de captarea, tratarea și transportul apei. Rețeaua de distribuție din interiorul orașului — conductele de sub străzi — nu este inclusă.

La fel, investiția europeană finalizată în 2022 a reabilitat și extins 19,7 kilometri de rețea, iar un sistem SCADA de monitorizare a fost instalat în 2025. Pași reali — dar care ating o mică parte din cei circa 139 de kilometri de conducte de apă ale municipiului.

O rețea de jumătate de secol

Aici e miezul problemei. Potrivit unui studiu de fezabilitate din 2015, peste 80% din rețea este de fontă și oțel, cu o vechime de 45–60 de ani; circa 56 de kilometri — 41% — depășesc 60 de ani de funcționare, iar 87% trec de 30 de ani. Rețeaua de distribuție, nota la acea vreme un comunicat al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, „nu a mai fost renovată, cu puține excepții, din 1978”.

O conductă de fontă pusă în pământ în anii ’70 sau ’80 nu se sparge după un calendar. Se sparge când cedează — și cedează tot mai des. De aceea operatorul are dreptate factual când spune că o avarie anume nu poate fi „anticipată”. Ce poate fi anticipat, însă, este tendința: pe o asemenea rețea, avariile sunt nu o surpriză, ci o certitudine statistică.

Cifrele unei veri cu robinete uscate

Rapoartele proprii ale operatorului arată amploarea. În 2024, în municipiu s-au produs 308 întreruperi în alimentarea cu apă, dintre care 270 neplanificate — adică avarii. Înseamnă în jur de cinci pe săptămână, cu o durată medie de peste șapte ore fiecare. Tot în 2024, circa 21% din apa captată s-a pierdut pe drum, prin scurgeri și consum tehnologic; iar dispeceratul a primit câteva mii de apeluri, cele mai multe semnalând lipsa apei.

E corect spus și că Ungheniul nu stă mai rău decât restul țării — dimpotrivă: pierderea medie națională era în 2024 de circa 27%, peste cea a operatorului unghenean. Curtea de Conturi pune problema pe seama unei infrastructuri moștenite, „cu uzura avansată sau de 100%, construită în anii ’90” și mai devreme. Ungheniul a primit, între 2014 și 2021, printre cele mai mari investiții în apă și canalizare din țară. Problema nu e că nu se investește — ci că ritmul în care se înlocuiesc conductele vechi e mult mai lent decât ritmul în care ele îmbătrânesc.

Ce urmează — și ce încă nu

Când proiectul de la stația de tratare se va încheia, unghenenii ar trebui să aibă apă mai curată și o presiune mai stabilă la intrarea în oraș. Asta nu schimbă, însă, starea conductelor de sub asfalt. În actele publice și în rapoartele operatorului nu figurează, deocamdată, un program dedicat înlocuirii la scară a rețelei vechi de distribuție din interiorul orașului, dincolo de mentenanța curentă și de o redevență anuală — circa 3,4 milioane de lei în 2026 — vărsată într-un fond de dezvoltare.

Până atunci, fonta din anii ’70 rămâne sub străzi. Iar vara, când consumul crește și presiunea împinge în țevi obosite, ea va continua să cedeze — undeva, de câteva ori pe săptămână. Modernizarea apei Ungheniului e reală; doar că, deocamdată, ea se vede mai mult la stație decât la robinet.