Luni, 6 iulie, la ora 10.00, Primăria municipiului Ungheni cheamă locuitorii la Troița Martirilor Neamului, pentru a comemora victimele deportărilor staliniste. „Să nu uităm”, este mesajul autorității.
Data nu e aleasă la întâmplare. În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, regimul sovietic a declanșat cel mai mare val de deportări din istoria Basarabiei: în doar câteva ore, mii de familii — declarate „chiaburi” sau „dușmani ai poporului” — au fost ridicate din case, urcate în vagoane de vite și trimise în Siberia și Kazahstan. A fost al doilea mare val, după cel din 1941, când fuseseră ridicate mai ales elitele satelor: primari, comercianți, învățători, membri ai partidelor naționale.
Miile de nume din raionul Ungheni
Cifra care măsoară amploarea locală a tragediei este în „Cartea Memoriei”, catalogul oficial al victimelor totalitarismului comunist. Numai în secțiunea raionului Ungheni, volumul al patrulea adună în jur de 2.900 de nume, din peste 60 de localități. Sunt oameni care nu au comis nicio faptă — vina lor a fost că munciseră și agonisiseră, ori că fuseseră cineva în satul lor.
Comemorarea de la Troița Martirilor Neamului este momentul în care aceste nume nu rămân doar cifre într-un registru. Pentru mulți ungheneni, deportările nu sunt istorie abstractă, ci povești de familie — un bunic dus, o casă confiscată, o revenire de peste ani într-o gospodărie ocupată de alții.