La Ungheni, un om care folosește droguri injectabile poate primi seringi sterile în schimbul celor uzate, un test rapid de HIV, prezervative și o discuție cu un psiholog — fără să plătească nimic și fără să fie trecut într-un dosar. Aceleași servicii ajung și la femei care practică sexul comercial. Nu e o noutate de ieri: organizația care le oferă lucrează în oraș de ani buni. Noutatea e cine plătește. Tot mai mult, banii nu mai vin de la donatori străini, ci din fondul gestionat de Compania Națională de Asigurări în Medicină (CNAM) — adică din sistemul de asigurare obligatorie de sănătate al țării.
Punctul de cotitură are o dată — 18 februarie 2026. Atunci CNAM a anunțat câștigătorii unui concurs de proiecte multianuale de prevenire a HIV și reducere a riscurilor în rândul grupurilor-cheie. Printre cele patru organizații selectate este și A.O. „Uniunea pentru Echitate și Sănătate”, cu un proiect care numește Ungheniul pe nume.
Ce primesc, concret, oamenii
Pachetul anunțat de organizație nu este o vorbă goală, ci o listă de servicii de sănătate publică pe care le regăsim și pe pagina oficială a organizației:
- schimbul de seringi și ace sterile, plus dezinfectante, prezervative și alte materiale de protecție;
- testarea voluntară și consilierea pentru HIV, sifilis și hepatitele virale;
- informarea despre profilaxia pre- și post-expunere la HIV (medicația care reduce riscul de infectare înainte sau imediat după un contact cu risc);
- informarea despre tuberculoză și screeningul ei în rândul beneficiarilor;
- consultații sociale și psihologice.
Potrivit organizației, la Ungheni serviciile sunt asigurate de doi lucrători sociali de teren (outreach) și de o echipă mobilă, care ajung la circa 300 de beneficiari consumatori de droguri și 250 de beneficiare care practică sexul comercial. Aceste cifre operaționale și numărul de oameni vin din comunicarea publică a organizației; ele nu apar într-un document oficial al CNAM și trebuie citite ca atare — ca o declarație a furnizorului, nu ca o statistică verificată independent.
Logica din spate e simplă și se numește „apropierea serviciului de comunitate”: dacă oamenii din grupurile cu cel mai mare risc nu vin la spital, serviciul de prevenire vine la ei. Iar miza nu e doar a lor.
Documentul: Ungheniul, numit într-un proiect național
Ceea ce transformă o postare pe Facebook într-o știre verificabilă este actul din spate. În comunicatul din 18 februarie, CNAM scrie negru pe alb că proiectul câștigat de „Uniunea pentru Echitate și Sănătate” vizează „grupurile-cheie afectate din mun. Orhei, Ungheni și șase localități din nordul republicii”. Concursul s-a desfășurat între 13 ianuarie și 12 februarie 2026, iar patru proiecte au acumulat cel mai mare punctaj.
Pentru toate cele patru proiecte la un loc, CNAM a anunțat o alocare totală de 33 de milioane de lei pentru anii 2026–2028, din care 10,2 milioane de lei numai în 2026, cu un obiectiv de aproximativ 8.500 de beneficiari în regiunile de nord, centru și sud ale țării. Implementarea ține din martie 2026 până în decembrie 2028.
Atenție însă la o capcană de lectură: cele 33 de milioane și cei 8.500 de beneficiari sunt totaluri naționale, împărțite între patru organizații. Cât revine exact proiectului care acoperă Ungheniul, Orheiul și nordul — comunicatul nu spune. Este o cifră care lipsește din spațiul public și care merită cerută la sursă înainte de a fi vehiculată.
De la banii donatorilor la banii din asigurarea ta
Povestea cea mare însă depășește Ungheniul. Ani la rând, prevenirea HIV în grupurile-cheie din Moldova a fost ținută în viață mai ales de bani externi, în special prin Fondul Global de luptă împotriva HIV/SIDA, tuberculozei și malariei. Din 2003, Fondul Global a investit în Moldova circa 160 de milioane de dolari pentru HIV, tuberculoză și, mai recent, COVID-19. Problema oricărei finanțări de donator este că, într-o zi, se încheie.
De aceea, statul a început să preia, treptat, factura. Tratamentul antiretroviral pentru persoanele care trăiesc cu HIV este acoperit din bugetul de stat încă din 2021. Iar serviciile de reducere a riscurilor — exact cele oferite la Ungheni — au început să fie contractate din „fondul măsurilor de profilaxie” al CNAM, un fond din care se finanțează proiecte de prevenire a îmbolnăvirilor. Prioritățile lui se aprobă anual prin ordin comun al Ministerului Sănătății și al CNAM, iar prevenirea HIV în grupurile cu risc sporit și screeningul tuberculozei figurează explicit pe listă.
Tradus pe înțelesul tuturor: o parte din contribuțiile pe care le plătim cu toții la asigurarea medicală obligatorie ajung acum să cumpere seringi sterile, teste și consiliere pentru cei mai expuși. Nu din generozitate, ci dintr-un calcul rece de sănătate publică — și de bani.
De ce „grupurile-cheie”? Logica unei epidemii concentrate
Întrebarea pe care mulți cititori o au în minte este firească: de ce ar plăti statul servicii tocmai pentru consumatori de droguri și lucrătoare sexuale? Răspunsul stă în felul în care arată epidemia.
Organizația Mondială a Sănătății clasifică epidemia de HIV din Moldova drept „concentrată” — adică virusul circulă mult mai intens în anumite grupuri decât în populația generală. Estimările internaționale arată că, la consumatorii de droguri injectabile, prevalența HIV este de ordinul a 11%, față de sub 0,4% în populația generală — de zeci de ori mai mare. Prevenirea acolo unde riscul e concentrat oprește lanțuri de transmitere care, altfel, ajung mai devreme sau mai târziu și în restul comunității, prin parteneri și familii.
Cifrele naționale dau măsura problemei. Potrivit Agenției Naționale pentru Sănătate Publică (ANSP), în Republica Moldova erau înregistrate cumulativ 16.549 de persoane cu HIV (date 2024), cu 880 de cazuri noi numai în 2024 și aproape 9.000 de persoane aflate sub tratament antiretroviral. Pe partea bună, decesele asociate SIDA au scăzut, de la 338 în 2020 la 241 în 2024 — semn că accesul la tratament dă rezultate. Calea principală de transmitere rămâne cea sexuală (peste 90% din cazuri, conform ultimei defalcări publice, din 2020), ceea ce arată că prevenirea nu privește un „grup închis”, ci pe oricine.
Un avertisment necesar pentru orice cifră „pe Moldova”: datele se raportează separat pentru malul drept al Nistrului și pentru regiunea transnistreană, iar cele două serii nu se amestecă.
Și tuberculoza intră în ecuație
Screeningul pentru tuberculoză din pachetul de la Ungheni nu este un detaliu birocratic. Moldova se numără printre țările cu o povară importantă de tuberculoză, inclusiv forme rezistente la medicamente, iar TB și HIV merg adesea împreună: potrivit estimărilor OMS, circa 12% dintre cazurile de tuberculoză din Moldova apar la persoane HIV-pozitive. A căuta TB exact în grupurile vulnerabile, în care ambele infecții sunt mai frecvente, înseamnă a le prinde din timp — și a evita o boală contagioasă care, netratată, lovește pe toată lumea.
Ce nu știm — și de ce contează
Un articol onest spune și ce nu poate confirma. Trei lucruri rămân, deocamdată, în afara documentelor publice.
Întâi, suma exactă alocată proiectului care acoperă Ungheniul: comunicatul CNAM dă doar totalul celor patru proiecte. Apoi, cifrele locale — cei 300 plus 250 de beneficiari, cei doi lucrători de teren, echipa mobilă — care provin din comunicarea organizației și nu dintr-un act oficial. În fine, situația HIV chiar la Ungheni: nu există date publice defalcate pe raion. Rapoartele oficiale merg până la nivel național și la separarea mal drept/est, dar nu coboară la nivel de raion, iar Biroul Național de Statistică nu produce astfel de date — ele sunt, dacă există, în evidențele interne ale ANSP și ale serviciului de sănătate publică teritorial.
Ce știm sigur e contextul demografic în care aterizează acești bani: raionul Ungheni avea 75.640 de locuitori în 2024 și circa 74.500 în 2025 (date preliminare), după o scădere de aproximativ 21% în zece ani. Într-un raion care pierde oameni de la an la an, fiecare funcție a sistemului de sănătate care rezistă — inclusiv prevenirea în grupurile greu accesibile — cântărește mai mult, nu mai puțin.
Ce spun dovezile despre reducerea riscurilor
Programele de schimb de seringi stârnesc, peste tot în lume, o întrebare morală: nu cumva „încurajăm” consumul de droguri? Dovezile strânse de OMS, UNAIDS și UNODC merg constant în direcția opusă. Schimbul de seringi și terapia de substituție nu cresc consumul, dar reduc semnificativ transmiterea HIV și a hepatitelor, supradozele și costurile pe care le-ar suporta, altfel, întreg sistemul medical. Programul de schimb de seringi funcționează în Moldova încă din 1999, iar logica lui de sănătate publică este astăzi parte din strategiile naționale.
Asta nu șterge sensibilitatea subiectului într-o comunitate mică, unde anonimatul e greu de păstrat și prejudecățile sunt reale. Tocmai de aceea, modul în care un astfel de serviciu este găzduit și comunicat local contează aproape la fel de mult ca finanțarea lui. Iar faptul că banii vin acum dintr-un fond public, supus regulilor și raportărilor de stat, mută discuția dinspre „caritate făcută de ONG-uri” spre „politică de sănătate asumată de stat” — cu tot ce înseamnă asta în materie de transparență a cifrelor.
Cifrele despre concursul de proiecte, valoarea de 33 de milioane de lei și obiectivul de 8.500 de beneficiari provin din comunicatul CNAM din 18 februarie 2026 și sunt totaluri naționale pentru cele patru proiecte câștigătoare; defalcarea pe proiectul care acoperă Ungheniul nu a fost făcută publică. Lista serviciilor și cifrele operaționale locale (doi lucrători de teren, echipă mobilă, 300 + 250 de beneficiari) provin din comunicarea publică a A.O. „Uniunea pentru Echitate și Sănătate” și nu sunt confirmate de un document oficial. Datele epidemiologice naționale aparțin ANSP (situația HIV, date 2024) și OMS (tuberculoză); populația raionului Ungheni este de la Biroul Național de Statistică. Nu există date HIV publice defalcate pe raionul Ungheni — niciuna nu a fost estimată sau preluată din alte surse. Triunghi.md nu a obținut o reacție a CNAM, a ANSP sau a organizației la momentul publicării; informațiile se bazează pe documente și date oficiale, accesibile public.