Pe 16 iulie, primarul Vitalie Vrabie a primit la Ungheni un oaspete de rang înalt: Nick Pietrowicz, Însărcinatul cu Afaceri a.i. al Ambasadei SUA în Republica Moldova. Potrivit Primăriei, discuția a atins amalgamarea voluntară, dezvoltarea economică și infrastructura rutieră, iar diplomatul american a vorbit despre „diplomație comercială” și despre interesul Statelor Unite pentru parteneriate cu companii. Dincolo de fotografia protocolară, întrebarea utilă pentru ungheneni e alta: ce înseamnă, concret, America pentru orașul lor în 2026?
Potrivit relatării Primăriei, oficialul a spus:
SUA sunt interesate de parteneriate cu companii comerciale și vede Ungheniul cu un potențial mare privind diplomația comercială. Nick Pietrowicz, Însărcinat cu Afaceri a.i. al Ambasadei SUA, citat de Primăria Ungheni
El a mulțumit administrației locale pentru disponibilitatea de a implementa proiecte noi și, tot potrivit sursei, le-a spus gazdelor: „Sunteți eficienți, cu o dispoziție pozitivă” — mesaj pe care spune că îl va duce companiilor americane. O precizare necesară: la data acestui articol, întrevederea era confirmată doar de Primăria Ungheni, Ambasada SUA nepublicând încă un comunicat propriu.
Cine e diplomatul — și de ce „ad-interim”
Nick Pietrowicz conduce misiunea diplomatică americană de la Chișinău în calitate de Însărcinat cu Afaceri a.i. din 4 august 2025. „Ad-interim” nu e un detaliu protocolar: postul de ambasador titular al SUA în Republica Moldova e vacant din 2024, de când l-a părăsit Kent Logsdon. De atunci, ambasada a fost condusă de o succesiune de însărcinați cu afaceri, iar Pietrowicz este, în același timp, adjunctul-șef al misiunii.
„Viața de diplomat”, la American Corner
Vizita a avut și o componentă publică: o sesiune din seria „Meet U.S.”, cu tema „Life as a Diplomat” — viața de diplomat —, găzduită joi, 16 iulie, la ora 14.00, de American Corner din Biblioteca Publică Raională „Dimitrie Cantemir”. Potrivit anunțului publicat de American Corner Ungheni, participanții au aflat cum lucrează Ambasada SUA în Moldova, ce rol joacă diplomația în parteneriatele internaționale și ce presupune, concret, meseria de diplomat; sesiunea s-a încheiat cu o rundă de întrebări și răspunsuri.
„Diplomația comercială” are, la Ungheni, o singură adresă
Când un diplomat american vorbește la Ungheni despre parteneriate comerciale, reperul local palpabil e unul singur: fabrica Lear Corporation din Zona Economică Liberă „Ungheni-Business”. Deschisă în 2010, ea produce huse și tapițerie pentru scaunele auto — nu cablaje, cum se crede uneori — un segment care ajunge, prin uzinele-surori din Polonia și Ungaria, la mașini de marcă.
E „americană”? Da și nu. Compania-mamă, Lear Corporation, are sediul la Southfield, în statul Michigan, și figurează în clasamentul Fortune 500. Investitorul de drept, cel înscris în acte, e însă un holding olandez al grupului — motiv pentru care, în statistica oficială a investițiilor din zona liberă pe țări de origine, capitalul de la Ungheni apare drept olandez, nu american.
Cât cântărește, în locuri de muncă? Aici cifrele cer prudență. Numărul angajaților Lear la Ungheni nu mai e public de mult: ultima cifră oficială, în jur de 1.500, a fost declarată de conducerea fabricii acum peste un deceniu. Datele sigure, la zi, sunt ale întregii zone: la 31 decembrie 2024, ZEL „Ungheni-Business” număra 2.610 angajați — a doua ca mărime dintre cele șase zone economice libere ale țării, după Bălți — și investiții cumulate de 121,4 milioane de dolari, potrivit raportului Ministerului Dezvoltării Economice. Ca reper, tot raionul Ungheni avea în 2024 circa 16.349 de salariați, potrivit Biroului Național de Statistică: zona liberă acoperă, singură, aproape unul din șase.
Nucleu real, dar nu fără fisuri: producția industrială a zonei a scăzut cu 20,9% în 2024, iar aproape două treimi din terenul ei rămâne nevalorificat. Aici, „diplomația comercială” ar căpăta sens dacă ar aduce comenzi sau investitori noi. Deocamdată, e o intenție anunțată, nu un contract semnat.
Ce a însemnat America până acum — și capitolul închis în 2025
Urmele americane la Ungheni nu sunt o legendă; sunt lucruri care se pot atinge. 146 de stații de autobuz moderne, dintr-un proiect de 13,9 milioane de lei, din care circa 8,6 milioane au venit prin programul USAID „Comunitatea Mea”. O remiză de pompieri ridicată din temelie cu peste 470.000 de dolari din Programul de Asistență Umanitară al Guvernului SUA, inaugurată în 2022, care deservește 72 de localități. Reforma „Model Court” la Judecătoria Ungheni, un proiect USAID de 5,6 milioane de dolari. Sistemul de irigare de la Blândești, parte a marelui program american MCC.
Numai că lista aceasta e, în bună parte, la timpul trecut. În 2025, administrația de la Washington a înghețat și apoi a desființat USAID, agenția prin care veneau majoritatea acestor bani, iar atribuțiile ei au fost preluate de Departamentul de Stat. Un proiect unghenean a simțit-o direct: terminalul multimodal de la Berești, pornit cu sprijin american, își caută acum finanțare la Uniunea Europeană. Așa se explică, de fapt, schimbarea de vocabular — de la „ajutor” american, la „diplomație comercială”: de la granturi publice, la comerț și investiții private.
Două orașe americane pe harta Ungheniului
Relația nu e nouă. Ungheniul e înfrățit cu Winston-Salem, în Carolina de Nord, din anul 2000 — primul oraș cu care s-a înfrățit municipiul după independență, dintr-o listă care a ajuns azi la peste douăzeci. Un al doilea acord, cu Mankato (Minnesota), datează din 2011; el figurează însă doar în evidențele Primăriei Ungheni, fără o confirmare pe partea americană.
Bilanțul e, așadar, sobru. O vizită de curtoazie, cu vorbe calde și nicio semnătură. Un singur investitor cu rădăcini americane ține grosul locurilor de muncă industriale din zona liberă, dar traversează ani grei. Iar moștenirea de proiecte publice americane s-a oprit odată cu USAID. „Potențialul mare” invocat de diplomat nu a fost, deocamdată, însoțit de un angajament concret — și tocmai de aceea contează ce urmează după strângerea de mână.