Primarul municipiului Ungheni, Vitalie Vrabie, spune că a făcut deja primul pas cu bani reali în procesul de amalgamare a localităților din jurul orașului: a depus cererea pentru un stimulent de 600.000 de lei de la stat. Și, în același interviu, respinge frontal eticheta pe care i-o pun unii — că fuziunea ar fi „formală, forțată, grăbită”.
Dacă mai aud voci că este o amalgamare formală, forțată, grăbită… este un dosar de documente și birocrație, etape peste care am trecut conform foii de parcurs, conform legii.
Vitalie Vrabie, primarul municipiului Ungheni, la emisiunea „Obiectiv Comun” (TVR Moldova)
Am reluat pe rând cele două afirmații — banii și „forțarea” — și le-am pus alături de documente și de vocile care contestă reforma.
Cei 600.000 de lei sunt reali — și sunt doar prima tranșă
Cifra pe care o dă primarul se verifică într-un act public. Pe 15 mai, Consiliul Municipal Ungheni a adoptat o decizie prin care cere statului „un transfer cu destinație specială în sumă totală de 600.000 de lei” pentru pregătirea amalgamării voluntare. Banii nu sunt un cadou fără condiții: decizia îi defalcă pe activități concrete — de la elaborarea „viziunii” noii unități administrative (105.000 de lei) până la alte cheltuieli de organizare — și invocă drept temei Metodologia de amalgamare aprobată de Guvern.
„Ne este atribuit din numărul de cetățeni pe care îi avem”, spune Vrabie — și aici are dreptate: statul calculează aceste transferuri după cele mai recente date despre populație ale Biroului Național de Statistică. Prima tranșă pentru o unitate care fuzionează se încadrează, potrivit cadrului național, într-un interval de la 400.000 până la un milion de lei, în funcție de mărimea localității.
Important pentru cititor e ce urmează după acești 600.000 de lei. Ei sunt doar începutul unei scheme mult mai mari: statul a pus la bătaie, pentru toată țara, trei valuri de stimulente care însumează aproape 6,5 miliarde de lei — un prim val „de pornire” în 2026, unul mult mai gras pentru infrastructură în 2027–2028 și un al treilea pentru bugetele primăriilor unite, până în 2030. Cu alte cuvinte, pe cât de „voluntară” e amalgamarea în literă, pe atât de bine plătită e în fapt.
„Nu a fost inițiativa mea”
A doua afirmație a primarului ține de cine a pornit povestea. Vrabie insistă că nu municipiul a împins fuziunea, ci primăriile din jur.
Inițial am pornit cu opt primării — șapte plus primăria municipiului. Chiar nu a fost o inițiativă a mea sau a primăriei municipiului Ungheni. A venit solicitarea de la primarii din jurul municipiului, pe care i-am ascultat, iar prin decizia Consiliului le-am lansat invitația de amalgamare.
Vitalie Vrabie, primarul municipiului Ungheni
Configurația „opt primării” e cea de la pornire, din primăvară; între timp, clusterul din jurul Ungheniului a crescut spre zece unități administrative și aproape 44.000 de locuitori — cel mai mare din țară la ora actuală. Nu e o contradicție cu ce am scris noi până acum despre „zece localități”: pur și simplu se numără lucruri diferite (unități administrative față de sate) la momente diferite, iar lista s-a extins pe parcurs.
Cronologia are și ea o mică nuanță. Primarul spune că invitația a plecat „prin decizia Consiliului”; în Registrul de Stat al Actelor Locale, decizia de inițiere a municipiului e din februarie, iar primăriile vecine și-au adoptat propriile decizii de inițiere în aprilie. „Aprilie” corespunde așadar mai degrabă momentului în care s-au aliniat vecinii, nu unei decizii de aprilie a municipiului.
„Voluntar”, dar cu degetul pe cântar
Aici e miezul disputei pe care Vrabie o respinge. Procedura pe care o invocă el — inițiere, consultare publică (încheiată pe 29 iunie), vot în consiliu, dosar la Cancelaria de Stat — este reală și e conformă legii. Dar „conform legii” nu răspunde la întrebarea dacă procesul e cu adevărat voluntar.
Criticii reformei spun că nu prea. Congresul Autorităților Locale din Moldova (CALM), asociația primarilor, a calificat modificările din acest an drept „devieri esențiale de la principiile autonomiei locale”, iar expertul său juridic Viorel Rusu a reproșat lipsa unui dialog real. Argumentul lor, pe scurt: o amalgamare stimulată cu miliarde de lei, în care primăriile mici oricum pierd accesul la finanțări, și care e oricum dublată de o amalgamare obligatorie ce va urma după alegerile locale din 2027, e voluntară doar pe jumătate. La asta se adaugă un calendar strâns — etapa „voluntară” se închide la sfârșitul lui iulie — și o modificare prin care pragul de vot în consilii a coborât de la două treimi la majoritate simplă.
De partea cealaltă, argumentul primarului nu e nici el fără greutate: pentru o primărie de sub 3.000 de locuitori — iar în raionul Ungheni sunt 23 din 33 în această situație —, într-o zonă unde populația scade an de an, unirea cu orașul poate fi pur și simplu alegerea rațională, făcută la timp și cu bani de organizare la vedere.
Deocamdată, nu toate piesele s-au așezat: la Măcărești, unde primul vot picase, s-a convocat un al doilea, iar numărul final de localități din jurul Ungheniului care intră efectiv în fuziune se va vedea abia după avizul Cancelariei de Stat. Cert e că, dincolo de etichete, la Ungheni s-a depus deja cererea pentru primii bani ai celei mai mari amalgamări din țară.