De ziua lui, la 30 de ani, Mihai Lazar — medic veterinar la clinica AlgaVet din Ungheni și președinte al asociației ALGA — nu și-a dorit o petrecere, ci un lucru foarte concret: să adune 30.000 de lei pentru a steriliza 30 de câini de la adăpostul din Ungheni. „De ziua mea, mi-am pus o singură dorință”, scria el pe pagina campaniei, botezată simplu „Dorința lui Mihai”. Dorința s-a împlinit cu vârf — s-au strâns 43.287,20 de lei, mult peste țintă.
Într-un mesaj video de mulțumire, Mihai Lazar spune că mobilizarea oamenilor a fost „cel mai frumos cadou” din viața lui și promite că urmează partea grea — sterilizările propriu-zise. Motivul din spatele dorinței e, de altfel, mai puțin romantic decât pare gestul. La un adăpost supraaglomerat, câinii continuă să se înmulțească pentru că nu există destule resurse de sterilizare, iar puii născuți acolo — vulnerabili la boli, stres și lipsă de spațiu — au, spune el, șanse foarte mici de supraviețuire.
De ziua mea, mi-am pus o singură dorință: să strângem 30.000 MDL pentru a steriliza 30 de câini din adăpostul din Ungheni și a opri acest cerc al suferinței. Mihai Lazar, medic veterinar
La prima vedere, e o poveste caldă, cu cățeluși salvați. Privită mai atent, e altceva: o bucată dintr-o problemă de sănătate publică pe care Ungheniul o are, negru pe alb, în statistici.
De ce nu e (doar) despre cățeluși
Câinii fără stăpân nu sunt, în Moldova, doar o chestiune de milă sau de disconfort urban. Sunt principalul rezervor al unei boli mortale: rabia. Iar Ungheniul stă prost la acest capitol. Potrivit Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, în 2025 în Republica Moldova au fost confirmate 46 de cazuri de rabie în 18 teritorii — o creștere de două ori și jumătate față de 2024. Raionul Ungheni a fost printre cele mai afectate din țară, cu 4 cazuri, la egalitate pe locul doi cu alte trei raioane, după Hîncești (10). ANSP a cerut explicit „măsuri urgente” din partea autorităților locale tocmai pentru „gestionarea problemei câinilor fără stăpân”.
De ce contează câinii? Pentru că rabia se transmite prin mușcătură, iar la nivel global câinii sunt sursa a până la 99% din cazurile umane, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Boala provoacă în jur de 59.000 de decese pe an în lume și este aproape întotdeauna fatală odată ce apar simptomele — dar este complet prevenibilă prin vaccinarea animalelor. Fiecare câine nevaccinat de pe stradă este o verigă potențială în lanțul de transmitere. Aceeași miză a stat și în spatele parteneriatului pe care clinica AlgaVet l-a semnat în această vară cu Ambasada Germaniei pentru sterilizarea a 50 de pisici comunitare din oraș.
Sterilizare, nu împușcare
Aici intervine metoda. Reacția instinctivă la „prea mulți câini” a fost, istoric, omorârea lor — dar organismele internaționale spun clar că nu funcționează. Codul Sanitar al Animalelor Terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (WOAH) recomandă o abordare numită CNVR — „capturează, sterilizează, vaccinează, returnează”: câinii sunt prinși, vaccinați (inclusiv antirabic), sterilizați și, dacă nu pot fi adoptați, întorși în comunitatea lor.
Motivul pentru care omorârea în masă eșuează are chiar un nume — „efectul de vid”: când sunt eliminați câinii teritoriali dintr-o zonă, locul lor e rapid ocupat de alții, veniți din altă parte, despre care nu se știe dacă sunt vaccinați sau sterilizați. Populația se reface, iar riscul rămâne. Sterilizarea, în schimb, taie problema la rădăcină — la reproducere.
Aritmetica din spatele unei sterilizări
Un câine sau o pisică ajunge la maturitate sexuală în jurul vârstei de șase luni și poate avea două fătări pe an, de câțiva pui fiecare. Fără sterilizare, un singur cuplu și urmașii lui pot umple, în câțiva ani, un cartier întreg de animale fără stăpân — dintre care cele mai multe nu apucă o viață bună. Un animal sterilizat rupe acest lanț. În plus, o populație canină stabilizată prin sterilizare este mult mai ușor de ținut la pragul de vaccinare de 70% pe care OMS îl consideră necesar pentru a opri circulația rabiei: mai puțini câini noi, nevaccinați, apar de nicăieri.
Sterilizarea are și beneficii directe pentru animal — previne, la femele, tumorile mamare și infecțiile uterine grave, iar la masculi reduce comportamentele de rătăcire și agresivitate. Dar, la scara unui oraș, câștigul cel mai mare e cel de mai sus: mai puțini pui abandonați și un teren mai ușor de vaccinat.
De la o dorință personală la o obligație publică
Gestul lui Mihai Lazar nu vine din senin. ALGA a deschis la Ungheni, în noiembrie 2025, clinica socială AlgaVet — prezentată drept prima clinică veterinară cu impact social din Moldova, unde serviciile plătite finanțează intervenții pentru comunitățile vulnerabile. În mai, asociația a sterilizat și vaccinat gratuit circa 154 de animale în zona Nisporeni–Ungheni, alături de Kaufland, o primărie și ANSA; în iunie a venit parteneriatul german pentru cele 50 de pisici. Sterilizarea celor 30 de câini de la adăpost, plătită dintr-o strângere de bani de ziua unui om, e următorul pas al aceluiași efort.
În paralel există și o structură publică: municipiul Ungheni are propriul azil pentru câini, administrat de Primărie — Consiliul Municipal i-a analizat activitatea în decembrie 2025, într-o notă prezentată de viceprimarul Nicolae Cevaga. Iar din septembrie 2027, când intră în vigoare noua Lege privind protecția animalelor de companie (adoptată în iulie 2025), sarcina se va muta ferm în curtea autorităților: autoritățile locale vor trebui să asigure centre de sterilizare, în cadrul unui program național de capturare, vaccinare, sterilizare și microcipare. Practic, ceea ce fac acum, din donații, o asociație și oamenii care i-au răspuns lui Mihai va deveni, peste doi ani, o sarcină legală a statului.
Până atunci, cele 43.287 de lei strânse de ziua unui veterinar rămân o dovadă că, în spatele fiecărui cățel sterilizat, stă un calcul rece de sănătate publică — și că uneori acesta pornește de la o singură dorință.