Luni, 6 iulie, zeci de ungheneni s-au adunat la Troița Martirilor Neamului din Ungheni, cu flori albe în mâini. Data nu e întâmplătoare: se împlinesc 77 de ani de la cel mai mare val de deportări din istoria Basarabiei, cel din noaptea de 5 spre 6 iulie 1949. Ziua e marcată oficial în Republica Moldova drept Ziua comemorării victimelor stalinismului și zi de doliu național.
La ceremonie au fost preoți, funcționari, angajați ai poliției și locuitori de rând. Trei clerici au oficiat o slujbă de pomenire pentru cei deportați, persecutați și lipsiți de dreptul la o viață liberă, iar oamenii au ascultat cu florile în brațe. Ceremonia s-a încheiat cu depuneri de flori la troiță și un moment de reculegere.
„O datorie morală a fiecărei generații”
Președintele raionului Ungheni, Dionisie Ternovschi, prezent la ceremonie alături de echipa Consiliului Raional, a legat memoria trecutului de responsabilitatea prezentului.
Să păstrăm vie memoria victimelor deportărilor și represiunilor staliniste — o datorie morală a fiecărei generații, iar cinstirea trecutului reprezintă temelia construirii unui viitor bazat pe libertate, demnitate și respect pentru drepturile omului. Dionisie Ternovschi, președintele raionului Ungheni
„O noapte care nu s-a terminat nici acum”
Momentul cel mai apăsat al comemorării nu a fost un discurs, ci un monolog. Actorul Edgar Bunea, directorul artistic al Palatului de Cultură din Ungheni, a rostit în fața celor adunați un text despre noaptea deportărilor: „Cum să vă povestesc despre o noapte care nu s-a terminat nici până acum?”. Primăria municipiului Ungheni a publicat interpretarea:
Miile de nume din spatele datei
În doar câteva ore, în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, regimul sovietic a ridicat din case mii de familii din toată Basarabia, urcate în vagoane de vite și trimise în Siberia și Kazahstan. A fost al doilea mare val, după cel din 1941, când fuseseră deportate mai ales elitele satelor.
Pentru raionul Ungheni, amploarea locală a tragediei se măsoară în „Cartea Memoriei”, catalogul oficial al victimelor totalitarismului: numai secțiunea raionului adună în jur de 2.900 de nume, din peste 60 de localități. Sunt oameni a căror singură vină a fost că munciseră ori că fuseseră cineva în satul lor.
Comemorarea de luni fusese anunțată de Primărie cu câteva zile înainte, cu mesajul „Să nu uităm”. Ce înseamnă data de 6 iulie pentru Ungheni și de ce numără memoria deportărilor mii de nume am explicat pe larg în articolul-anunț.