Astăzi, 2 iulie, se împlinesc 195 de ani de la nașterea lui Alexandru Bernardazzi — omul care a dăruit Ungheniului una dintre cele mai frumoase clădiri ale sale: catedrala „Sf. Alexandru Nevski”, bijuteria din centrul orașului. Primăria municipiului a marcat aniversarea printr-o postare din seria „Să ne cunoaștem orașul”. Merită să știm cine a fost, de fapt, arhitectul din spatele catedralei — cu tot cu o corectare și câteva curiozități.
Un maestru al secolului al XIX-lea
Alexandru Bernardazzi s-a născut pe 2 iulie 1831 — nu la Sankt Petersburg, cum circulă (inclusiv în mesajul aniversar al Primăriei), ci la Piatigorsk, în Caucaz. Provenea dintr-o dinastie de arhitecți de origine elvețiano-italiană, originari din Ticino și stabiliți în sudul Imperiului Rus; legătura sa cu Sankt Petersburgul vine din apartenența la asociația arhitecților de acolo, nu din locul nașterii.
A fost arhitect-șef al Chișinăului timp de peste două decenii, în 1856–1878, și a semnat zeci de proiecte care definesc și azi orașul: clădirea Dumei orășenești (actuala Primărie a Chișinăului), biserica „Sf. Pantelimon”, turnul de apă, gimnaziul de fete. După 1878 a lucrat la Odesa, unde poartă semnătura lui, printre altele, fosta gară și clădirea Bursei. A murit în 1907 și, la dorința sa, a fost înmormântat la Chișinău.
Alexandru Bernardazzi, într-un portret publicat de revista de arhitectură „Zodcii” în 1900 (domeniu public).
Catedrala pe care a proiectat-o „în dar”
La începutul secolului al XX-lea, când comunitatea din Ungheni voia să-și ridice o biserică pe măsură, Bernardazzi — stabilit deja la Odesa — a răspuns apelului comitetului de construcție și a donat proiectul viitorului lăcaș. Piatra de temelie a fost pusă pe 30 august 1903, iar edificiul a fost dat în folosință în vara lui 1905; a fost sfințit în 1906 de episcopul Vladimir al Chișinăului și Hotinului. Ridicată în stil bizantino-rus, catedrala a rămas, cum spune și Primăria, „o adevărată bijuterie arhitecturală”.
Clădirea a traversat un secol zbuciumat. Pe locul ei, în 1877, s-a citit în fața trupelor ruse manifestul imperial de declarare a războiului cu Imperiul Otoman. În perioada sovietică, edificiul a fost transformat în muzeu și chiar în sală de sport, iar viața religioasă a fost reluată abia în 1991. Din 3 aprilie 2011, biserica are statut de catedrală episcopală, fiind centrul Episcopiei de Ungheni și Nisporeni, înființată în 2006.
O stradă, doi arhitecți
„La exact 100 de ani de la finalizarea construcției bisericii, arhitectul revine la Ungheni”, notează Primăria: pe 21 octombrie 2005, Consiliul Orășenesc a decis ca una dintre străzile orașului să poarte numele lui Alexandru Bernardazzi.
Aici apare și cea mai savuroasă curiozitate. Potrivit Primăriei, strada — o arteră din cartierul Tineretului, construită în anii ’70 — ar fi purtat inițial numele altui mare arhitect basarabean, Alexei Șciusev. Născut la Chișinău în 1873, Șciusev a proiectat, printre multe altele, Mausoleul din Piața Roșie de la Moscova. Așa se face că o singură stradă din Ungheni leagă două nume grele ale arhitecturii: cel care a dat orașului catedrala și cel care a semnat unul dintre cele mai cunoscute monumente ale secolului XX.
Tot din relatarea Primăriei aflăm că strada a fost reabilitată în 2013, cu sprijinul Fondului de Investiții Sociale din Moldova și al Primăriei, și că pe traseul ei se află una dintre cele mai mari grădinițe din oraș, „Andrieș”, precum și cea mai veche piață de produse agricole din Ungheni. Aceste detalii țin de arhiva Primăriei și nu au putut fi verificate separat printr-un document primar — le dăm, așadar, ca atare.