Comuna Petrești din raionul Ungheni intră în luna iulie cu robinete uscate și cu nervii întinși. De la sfârșitul lui iunie, tot mai mulți locuitori scriu în grupul satului că rămân zile în șir fără apă, iar pe 5 iulie nemulțumirea s-a coagulat într-o petiție adresată Primăriei și Consiliului Local: oamenii cer o anchetă asupra modului în care este administrat serviciul de apă, un orar public al sistărilor și, „dacă se constată” abateri, eliberarea din funcție a responsabilului de distribuția apei.
„Numeroși locuitori ai satului sunt lipsiți de acces la apă potabilă zile întregi, iar în unele cazuri chiar săptămâni”, se arată în textul petiției, care mai reclamă că „distribuția apei nu este asigurată în mod echitabil și eficient”. Documentul — o postare publică semnată de o locuitoare — enumeră cinci cereri, de la investigarea serviciului până la informarea publică a cetățenilor „cu privire la măsurile întreprinse și la termenele de remediere”. Este, deocamdată, poziția unei părți: o cerere de răspundere, nu o probă că cineva și-a încălcat obligațiile.
Nouă zile de sesizări
Petiția nu a apărut din senin. Cu nouă zile mai devreme, pe 26 iunie, un locuitor din „zona de deal” a satului semnala că acolo se rămâne frecvent fără apă, „deși în alte zone apa este disponibilă în cantități suficiente”. Pe 30 iunie, o altă postare vorbea despre „cinci zile” fără apă, „mai ales pentru familiile cu copii mici”. Pe 3 iulie, un mesaj rezuma exasperarea comunității: „De două zile apă deloc. Anunțați să facem mai multe rezerve?”
Toate au căzut exact peste valul de căldură: la Ungheni, meteorologii au menținut cod portocaliu de caniculă în zilele de 30 iunie – 1 iulie, cu maxime de +36…+38 °C și nopți tropicale — adică fix perioada în care consumul casnic de apă sare la maximum, pentru udat și răcorire.
Ce spune primăria: o fântână nouă și seceta
Autoritatea locală răspunsese public înainte de petiție. Pe 27 iunie, primarul Serghei Gorea a publicat un mesaj în care recunoaște problema și enumeră măsurile luate:
Înțelegem nemulțumirea cauzată de lipsa apei și vă asigurăm că această problemă nu ne lasă indiferenți. Primăria comunei Petrești, Consiliul Local și Î.M. Servicom-Petrești întreprind măsuri pentru îmbunătățirea situației. Recent a fost săpată o nouă fântână, iar în perioada următoare vor continua lucrările necesare pentru asigurarea unui acces mai bun la apă pentru toți locuitorii. […] Nimeni nu este favorizat, iar eforturile sunt depuse pentru întreaga comunitate. Totodată, condițiile climaterice și perioadele secetoase influențează resursele de apă și funcționarea sistemului de alimentare. Serghei Gorea, primarul comunei Petrești
Afirmația despre fântână are acoperire în acte. Cu o lună înainte, pe 27 mai 2026, Consiliul Local Petrești adoptase, cu 12 voturi „pentru”, Decizia nr. 03/9: la solicitarea operatorului, aleșii au permis „executarea lucrărilor de amenajare a unei fântâni pentru asigurarea cu apă potabilă” și au alocat pentru asta 90.000 de lei din soldul disponibil la începutul anului. Cu alte cuvinte, autoritatea nu a stat cu mâinile în sân — a pus bani pe masă. Problema e că, la peste o lună distanță și cu petiția pe rol, sistările au continuat.
Un lucru cerut insistent de oameni lipsește însă din răspunsul primăriei: un orar. Sub comunicatul din 27 iunie, mai mulți locuitori întrebau, la fel ca sub petiție, dacă există „un grafic unde se scrie când se închide apa, ca să putem rezerva” — o măsură de transparență ieftină, care nu presupune investiții, ci doar un anunț la timp. Un asemenea grafic public redacția nu l-a găsit pe canalele oficiale ale primăriei pe care le-a putut verifica.
De ce rămâne fără apă tocmai un sat mare
Paradoxul Petreștiului e că nu vorbim despre un cătun uitat de rețele. Dimpotrivă: după numărul de case racordate la apeduct, e printre cele mai mari sate din raion. Datele Biroului Național de Statistică arată 1.052 de locuințe conectate în satul Petrești în 2024 (plus 166 la Medeleni), în creștere constantă de la 832 în 2016 — al doilea sistem sătesc din raionul Ungheni ca anvergură, după Pîrlița. În aceeași perioadă, apa furnizată populației a urcat la 71 de mii de metri cubi pe an (de la 59,4 în 2023), în timp ce captarea totală a scăzut ușor. Tradus: tot mai multe gospodării trag din aceeași sursă, care nu crește la fel de repede — o rețea întinsă peste capacitatea ei, exact tiparul care produce presiune slabă și opriri la orele de vârf.
Contează și cine gestionează apa. Spre deosebire de municipiul Ungheni — unde rețeaua e ținută de Apă-Canal Ungheni, alimentată din Prut, cu propriile avarii — Petreștiul depinde de o întreprindere municipală proprie, ÎM Servicom-Petrești, care operează un sistem local de ape subterane și în care a fost absorbită, în 2023, și fosta „Apa-Medeleni”. Tariful e aprobat de Consiliul Local, nu de ANRE. Comuna nici nu e inclusă în marile proiecte regionale de apă — extinderea rețelei municipale spre Petrești rămâne un plan de viitor. Practic, satul se descurcă singur.
Cât despre secetă, invocată de primar: ea explică o parte, dar nu tot. Avertizarea Serviciului Hidrometeorologic de Stat pentru 1–8 iulie 2026 pune sub cod portocaliu sectorul sudic al Prutului, Leova–Brânza — nu zona Ungheni — iar Petreștiul oricum nu bea din Prut. Ce apasă cu adevărat e canicula, care umflă cererea, peste o sursă subterană și o rețea deja la limită.
Ce urmează
Petiția lasă mingea în terenul autorităților locale: o anchetă, măsuri, transparență și, la nevoie, sancțiuni. Cine este „responsabilul de distribuția apei” vizat de cererea de demitere nu reiese din documentele publice, iar la acest punct nu poate fi numit — poate fi administratorul întreprinderii sau un angajat tehnic, iar diferența contează. Ce se poate cere fără nicio investiție, chiar de mâine, este lucrul pe care oamenii îl repetă de mai bine de o săptămână: un grafic clar al sistărilor, ca o gospodărie cu copii mici să știe când să pună apă la rezervă.
Înainte de publicare, redacția a cerut Primăriei Petrești și ÎM Servicom-Petrești un punct de vedere. Pe 6 iulie, Primăria a răspuns că solicitarea ajunsese în folderul de spam și a fost văzută abia atunci, că administratorul întreprinderii și echipa de intervenție se aflau „în teritoriu” pentru evaluarea situației și pentru lucrări, și a cerut timp suplimentar pentru „un răspuns complet și documentat”, promis „în cel mai scurt timp”. Până la publicarea acestui articol, acel răspuns pe fond — la cauzele sistărilor, la orarul cerut de oameni și la petiție — nu sosise.