Dacă treceți zilele acestea prin centrul Ungheniului, opriți-vă o clipă și respirați adânc. Pe străzile Mihai Eminescu și Veronica Micle, teii au înflorit, iar aerul s-a umplut de o mireasmă dulce, inconfundabilă. Secția Cultură a municipiului îi cheamă pe ungheneni la o plimbare sub această „ploaie” de flori aurii — cât ține, fiindcă nu ține mult.
Este unul dintre acele spectacole discrete ale verii care nu cer bilet și nici program: doar puțin timp și puțină atenție. Florile mici și gălbui ale teiului, ascunse printre frunze, parfumează strada și o îmbracă, pentru câteva zile, într-un nor de aromă. Cei de la Cultură o numesc, pe bună dreptate, o „aromoterapie în aer liber” și recomandă plimbarea mai ales în primele ore ale dimineții sau spre apus, când mireasma e cea mai bogată.
O potrivire pe care Eminescu ar fi aprobat-o
Faptul că teii înfloresc tocmai pe strada care îi poartă numele lui Mihai Eminescu este una dintre acele coincidențe pe care orașul pare să le scrie singur. Pentru poet, teiul a fost mai mult decât un copac — a fost decorul iubirii și al liniștii. În „Dorința”, versurile au rămas în memoria tuturor:
Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rânduri-rânduri. Mihai Eminescu, „Dorința”
Iar peste drum, numele celeilalte străzi — Veronica Micle — închide cercul acestei povești de dragoste pe care literatura română o știe pe de rost. Așa că plimbarea sub teii din centru nu e doar o bucurie pentru simțuri, ci și un mic gest de complicitate cu doi îndrăgostiți de altădată.
Cât mai ține
Înflorirea teiului durează, de obicei, doar una–două săptămâni, în funcție de vreme și de căldură. Pe urmă florile cad, mireasma se stinge și strada redevine o stradă obișnuită. Tocmai de aceea merită prinsă acum — un alint scurt, dar de neuitat, la îndemâna oricui are câteva minute și un colț de centru de străbătut pe jos.