Actualizare (14 iulie 2026). Articolul a fost publicat când proiectul era în consultare publică, iar premierul Alexandru Munteanu promitea salariile majorate „din septembrie”. Între timp, Guvernul a căzut: Munteanu a demisionat pe 3 iulie, iar de pe 8 iulie Eugeniu Osmochescu e prim-ministru interimar, până la formarea unui nou cabinet. Verificat azi: legea nu a fost aprobată de Guvern și nu a fost votată de Parlament (plenarele din 2 și 9 iulie nu au avut-o pe ordinea de zi), iar Ministerul Finanțelor o descrie în continuare ca o reformă propusă pentru 1 septembrie. Procentele (10–30%) și valoarea de referință (4.200 de lei) nu s-au schimbat — dar termenul de 1 septembrie devine incert, iar decizia trece la viitorul guvern.
Guvernul a pus în consultare publică proiectul unei noi legi a salarizării în sectorul bugetar — reforma care ar urma să schimbe felul în care sunt plătiți circa 170.000 de angajați din toată țara, de la profesori și medici până la funcționarii din primării. Pe scurt, proiectul promite majorări între 10 și 30%, cu obiectivul declarat ca primele salarii ajustate să fie plătite din septembrie 2026. E o veste care privește, direct, mii de familii din raionul Ungheni.
Înainte de orice entuziasm, o precizare care contează: deocamdată e doar un proiect, aflat în consultare publică, nu o lege votată. Poate fi modificat, iar termenele depind de trecerea lui prin Guvern și Parlament.
„Până la 30%” nu înseamnă pentru toți
Cifra care prinde la titluri — „creșteri de până la 30%” — e maximul, nu regula. Ministrul Finanțelor, Andrian Gavriliță, a explicat că majorările vor fi între 10 și 30%, „în funcție de cât de echitabil s-au făcut aceste creșteri în anii precedenți”. Cu alte cuvinte, procentul cel mai mare merge spre categoriile rămase cel mai în urmă, nu spre toată lumea. Ministrul a adăugat că „salariul nimănui nu va scădea”.
Tot el a temperat și așteptările legate de sporul de performanță, astăzi acordat aproape tuturor: el ar urma să fie restrâns la mai puțin de jumătate dintre angajați, iar calificativul maxim — un spor de 15% din salariul de bază — l-ar lua doar o mică parte. „Nu este vorba de o plată dată tuturor, ci de o recompensă pentru performanță reală”, a spus Gavriliță.
Ce schimbă reforma, dincolo de procent
Miezul tehnic al proiectului e consolidarea salariului de bază, care ar urma să reprezinte circa 70% din venitul lunar — adică mai mulți bani garantați în leafa fixă și mai puțini în sporuri variabile. Sistemul ar trece pe câteva valori de referință — 4.200, 4.700, 5.100, 5.300, 6.200 și 6.900 de lei — al căror număr s-ar reduce treptat, de la zece astăzi la șase până în 2027 și la maximum patru până în 2032.
Reforma e gândită în etape, până în 2032, cu o evaluare intermediară în 2029, și cu o frână bugetară explicită: masa salarială a statului nu ar trebui să depășească 9% din PIB. Costul pentru acest an e estimat de minister la circa un miliard de lei — acoperit, spune Gavriliță, din rectificarea bugetului și din încasări suplimentare, „fără contractarea de împrumuturi”. Pe ansamblu, însă, reforma ar costa bugetul, după estimările aceluiași ministru, „cel puțin două miliarde, foarte probabil peste trei”.
Partea care nu se vede în procent
Aici intervine o nuanță ușor de pierdut. În paralel cu majorarea lefurilor, o altă reformă — a regimului concediilor, vizată pentru 1 ianuarie 2027 — taie din zilele libere ale unei părți din bugetari. Cadrelor didactice, de pildă, li s-ar reduce concediul de la 62 la 49 de zile, iar unele concedii suplimentare pentru vechime ar dispărea. Pe hârtie, salariul brut crește; în practică, o parte din câștig poate fi compensată de zilele de concediu pierdute.
Și mai e un fundal care explică de ce reforma e și necesară, și fragilă. Sistemul actual e plin de inechități: datele care însoțesc proiectul arată un raport între cea mai mică și cea mai mare leafă bugetară de aproape 1 la 26 — mult peste pragul legal de 1 la 15 — și aproape 20% dintre bugetari plătiți sub minimul legal. Pe de altă parte, o reformă care costă miliarde vine peste un buget de stat cu un deficit anunțat de aproape 21 de miliarde de lei în 2026 — de unde și întrebarea, legitimă, dacă banii vor ajunge pentru toate etapele promise.
De ce contează tocmai la Ungheni
Pentru un raion ca Ungheni, miza nu e abstractă. O bună parte din locurile de muncă stabile de aici sunt la stat: în școli, la Spitalul Raional și Centrul de Sănătate, în primării și la Consiliul Raional. Raionul avea circa 16.300 de salariați la sfârșitul lui 2024 — cifră care include și sectorul privat — iar câștigul mediu lunar era de aproximativ 11.321 de lei, cu aproape 3.700 de lei sub media pe țară. Într-un loc unde se câștigă, în medie, mai puțin decât în capitală, fiecare punct procentual pe grila bugetară se simte mai tare în bugetul familiei.
Educația, categoria cu cei mai mulți beneficiari la nivel național, e și aici cea mai numeroasă — într-un raion care a început acest an școlar cu 73 de catedre vacante, al cincilea cel mai mare deficit de cadre din țară. O leafă de pornire mai mare ar fi, pentru școlile unghenene, și un argument în plus la angajare. Cât despre numărul exact de bugetari din raion, pe sectoare, el nu e public — așa că nu putem spune „atâtea mii de ungheneni”, ci doar că reforma atinge, realist, mii de familii.
Cifrele reformei — procentele, numărul de angajați, valorile de referință, calendarul și costul — provin din comunicatul Ministerului Finanțelor, preluat de agenția de stat MOLDPRES, și din declarațiile publice ale ministrului Andrian Gavriliță și ale premierului Alexandru Munteanu. Reducerea zilelor de concediu provine din comunicarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale. Datele despre salariați și câștigul mediu în raionul Ungheni sunt ale Biroului Național de Statistică (2024, valori brute care includ și sectorul privat). La momentul redactării, proiectul era în consultare publică, nu adoptat; nu există o cifră oficială a numărului de bugetari din raionul Ungheni defalcat pe sectoare.