Guvernul a decis, pe 24 iunie, că profesorii rămași fără școală atunci când instituția lor este comasată sau închisă vor fi transportați, pe banii statului, până la noul loc de muncă. Măsura — extinderea la cadre a transportului școlar de care beneficiau până acum doar elevii — pare una tehnică. Dar pentru un raion ca Ungheniul, unde harta școlilor s-a tot strâns vreme de două decenii și unde un gimnaziu tocmai a fost lichidat, ea atinge un nerv real: cum păstrezi profesorii în sistem atunci când școlile dispar sub ei.
Ce a aprobat Guvernul
Potrivit comunicatului Executivului, mecanismul de transport școlar — aplicat până acum elevilor care învață în altă localitate — se extinde la personalul de conducere, la cadrele didactice și la personalul didactic auxiliar din instituțiile de învățământ primar, gimnazial și liceal reorganizate, ca să ajungă la noul loc de muncă. Scopul declarat este de „a sprijini mobilitatea personalului din educație și de a menține cadrele calificate în sistem”. Prin aceeași decizie, elevii cu dizabilități vor beneficia de transport indiferent de distanța până la instituția de învățământ, în funcție de necesitățile individuale.
Ministrul Educației și Cercetării, Dan Perciun, a pus măsura în cifre, la nivel de țară.
În acest an, din bugetul de stat, 57 de autobuze merg către școlile noastre, ca să putem asigura suplimentar transportarea a peste 1000 de elevi, începând cu luna septembrie. Dan Perciun, ministrul educației și cercetării
De ce se mută profesorii
Transportul cadrelor nu apare din senin: el însoțește reorganizarea rețelei școlare, pornită la nivel național. Potrivit agenției de stat Moldpres, care a relatat publicarea în Monitorul Oficial a modificărilor la Codul Educației, statul vizează zeci de școli mici, majoritatea trecând într-un alt format, iar reorganizările ar atinge peste 2.700 de elevi, dintre care peste 1.300 ar urma să fie transportați. Pentru cei mutați, legea prevede transport gratuit și o alocație de 1.000 de lei pe lună timp de doi ani; pentru cadrele afectate — reîncadrare prioritară în raion, cu acoperirea transportului, sau relocare cu o indemnizație de până la 300.000 de lei. Cele mai multe prevederi se aplică, cu unele excepții, din 2027.
Logica e simplă: când o școală mică se închide sau se contopește cu alta, copiii și profesorii trebuie duși undeva. Întrebarea pentru ungheneni e cât de mult înseamnă „undeva” aici.
Cum arată asta la Ungheni
Datele Biroului Național de Statistică arată o rețea în contracție constantă. De la 65 de instituții de învățământ primar și secundar general în anul școlar 2003/04, raionul Ungheni a ajuns la 46 în 2024/25. În același interval, numărul elevilor a scăzut cu aproape jumătate — de la 20.121 la 11.171. Altfel spus, în două decenii raionul a pierdut 19 dintre cele 65 de școli și aproape jumătate din copiii care le umpleau băncile.
Reorganizarea are deja o față concretă în raion. În februarie 2026, Consiliul comunal Valea Mare a votat preluarea în gestiunea primăriei a clădirii gimnaziului din Buzduganii de Sus, „din motivul lichidării instituției de învățământ” — așa cum scrie în decizia publicată în Registrul de Stat al Actelor Locale. Demersul venise din partea unei alte școli din comună, Gimnaziul „Andrei Chivriga”, semn că elevii rămași au fost preluați în rețeaua din apropiere.
Nevoia de transport în acel colț de raion nu e nouă. Încă din august 2024, când raionul primea un lot de autobuze școlare, o reprezentantă a Direcției Educație Ungheni, Tatiana Lazăr, semnala, într-o relatare a Europei Libere, că „peste 50 de copii din Buzduganii de Sus vor să meargă la liceul «Alexandr Pușkin» din Ungheni și aici este o necesitate stringentă de transport”. Era, în fond, anunțul timpuriu al unei mișcări care s-a oficializat doi ani mai târziu.
Deficitul pe care un autobuz nu-l rezolvă
Aici e și limita măsurii. Transportul ține de mobilitate — cum ajunge un profesor de la o școală la alta —, nu de fondul problemei. Iar fondul, la Ungheni, e deficitul de cadre: raionul intră în noul an școlar cu 73 de catedre vacante, al cincilea cel mai mare deficit din țară. Niciun autobuz nu produce un profesor de matematică sau de fizică acolo unde nu este unul.
Câte cadre din raion vor folosi efectiv noul transport nu se știe încă — decizia a fost luată chiar pe 24 iunie. Iar numărul autobuzelor școlare și al rutelor care deservesc raionul Ungheni nu este public: Triunghi.md nu l-a găsit nici pe site-ul Direcției Educație Ungheni, nici pe pagina Consiliului Raional, nici în actele locale. Raionul figurează doar ca beneficiar al unui lot de autobuze școlare distribuite raioanelor în august 2024.
Cealaltă parte
Pentru elevi, transportul gratuit există de mai mulți ani și e finanțat din bugetul de stat, prin decontarea cheltuielilor către operatorii de transport, pentru copiii care învață în altă localitate decât cea de domiciliu. Comunicatul de pe 24 iunie nu detaliază însă public din ce buget se acoperă transportul cadrelor didactice — o întrebare care contează pentru primăriile mici, deja strânse la pungă.
Reorganizarea rețelei școlare are și critici. În dezbaterea de la Chișinău, criticii reformei au avertizat că închiderea școlilor mici accelerează depopularea satelor: fără școală, o comunitate rurală își pierde unul dintre ultimele motive pentru care familiile tinere rămân. Argumentul Guvernului este de cealaltă parte — că o școală cu o mână de copii nu mai poate oferi nici profesori calificați, nici condiții, iar comasarea, cu transport asigurat, le dă acelorași copii o șansă mai bună. Între aceste două adevăruri se află, an de an, tot mai puține bănci ocupate în școlile din raion.