Guvernul a aprobat pe 3 iunie un program strategic de subvenționare a agriculturii pentru perioada 2026–2030, potrivit comunicatului Executivului. Cifra care prinde ochiul: fondul anual de subvenții crește de la 2,3 miliarde de lei în 2026 la 5,3 miliarde în 2030 — cumulat, aproape 18,9 miliarde de lei în cinci ani. Dincolo de sumă însă, programul schimbă regulile jocului: cine ia banii și cu ce condiții. Pentru un raion agricol și majoritar rural ca Ungheniul, asta contează mai mult decât totalul.
Banii cresc de aproape trei ori într-un deceniu
Pentru a înțelege saltul, merită privit în urmă. În 2017, fondul național de subvenții era de 900 de milioane de lei și a atras 5.836 de cereri. În 2025 ajunsese la 1,9 miliarde și 9.877 de cereri. Pentru 2026, fondul urcă la circa 2,3 miliarde — din care aproximativ 628,8 milioane de lei provin din Planul de creștere pentru Republica Moldova, instrumentul financiar legat de parcursul european. Practic, o parte tot mai mare din subvenția care ajunge la fermierul unghenean este, deja, bani europeni.
Unde merg, de fapt, banii
Aici e prima surpriză. Plățile directe „clasice” — sprijinul pe care fermierii îl asociază cu subvenția: pe lapte, carne, legume, cereale — reprezintă doar 14,5% din program. Intervențiile sectoriale, care includ plantațiile viticole și vinificația, apicultura și schemele de calitate, înseamnă alte 13,1%. Restul covârșitor — 72,4% — merge la „dezvoltare rurală”: modernizarea exploatațiilor, ferme zootehnice, irigații, procesare și depozitare, sprijin pentru tinerii și micii fermieri.
Mesajul de fond: cei mai mulți bani nu se mai dau pentru ceea ce ai, ci pentru ceea ce investești. Un fermier care vrea partea leului trebuie să pună la rândul lui bani în utilaje, sere sau sisteme de irigare — nu doar să dețină animale sau hectare.
Regula nouă: formalizare sau nimic
A doua schimbare e mai puțin vizibilă, dar decisivă. Odată cu apropierea de Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene, programul introduce condiționalități de tip european: Cartea istoriei câmpurilor, registre ale tratamentelor fitosanitare, respectarea bunelor condiții agricole și de mediu (GAEC) și a cerințelor legale de management (SMR), cu verificări administrative și pe teren.
Consecința, recunoscută inclusiv în analizele de specialitate: câștigă fermele medii și mari care investesc în modernizare și irigații, sectoarele vin–fructe–legume–zootehnie și tinerii fermieri; pierd micii producători de subzistență care nu țin evidențe formale, cei cu utilaje second-hand și cei care evită înregistrarea. Subvenția devine, în fapt, un instrument de modernizare — și un filtru. Cine nu se formalizează, iese din schemă.
Ce nu spune programul
Comunicatul guvernamental vorbește despre predictibilitate multianuală, despre noul sistem de consiliere pentru fermieri (AKIS) și despre Fondul național de dezvoltare a agriculturii și mediului rural, gestionat de Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură. Nu spune însă câte ferme vor fi modernizate, câte hectare irigate sau ce ținte concrete își propune până în 2030. Și nu oferă nicio defalcare pe raioane — astfel încât întrebarea „cât revine Ungheniului?” rămâne, deocamdată, fără răspuns public.
Acest articol se bazează pe comunicatul Guvernului Republicii Moldova și pe date publice privind fondul de subvenții și recensământul din 2024. Redacția va solicita Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură datele privind subvențiile încasate de fermierii din raionul Ungheni în ultimii ani și va publica răspunsul.