Republica Moldova nu și-a numărat niciodată pădurile. Pe 17 iunie, Guvernul a aprobat organizarea primului Inventar Forestier Național din istoria țării — un recensământ al copacilor care va dura cinci ani, va costa 2,4 milioane de euro și abia la capăt va spune, cu cifre verificate, câtă pădure are de fapt Moldova și în ce stare se află.
E o întârziere care spune totul despre cât de puțin ne cunoaștem una dintre cele mai rare resurse. Moldova este, cu un grad de împădurire de circa 11%, printre cele mai sărace țări în păduri din Europa, unde media depășește o treime din teritoriu. Până acum, cunoștințele despre starea pădurilor veneau din amenajamente silvice făcute pe bucăți, la ani distanță — exact ce recunoaște și comunicatul Guvernului, care vorbește despre „date fragmentate”.
Este primul inventar forestier din istoria țării noastre. Datele vor fi digitalizate și vor putea fi accesate direct de către cetățeni. Procesul se va desfășura pe o perioadă de cinci ani. Costul total va fi de 2,4 milioane de euro, dintre care 1,6 milioane sunt oferite sub formă de grant de Guvernul României.
Gheorghe Hajder, ministrul Mediului
Lucrările vor fi coordonate de Ministerul Mediului și realizate tehnic de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, în perioada 2026–2030.
„Cât la sută din raion e pădure?” — o întrebare fără răspuns oficial
Aici subiectul național devine o problemă foarte locală. Dacă încerci să afli ce procent din raionul Ungheni este acoperit cu pădure, dai de un perete: statistica oficială nu publică gradul de împădurire la nivel de raion. Cifrele despre păduri sunt naționale; pentru un teritoriu anume, ele pur și simplu nu există într-o formă verificată. Tocmai acest gol promite să-l închidă inventarul.
Ce se știe vine de la administratorul pădurilor de stat din zonă, Întreprinderea „Silva-Centru” Ungheni, care gestionează circa 13.000 de hectare prin patru ocoale silvice — Ungheni, Pârlița, Sculeni și Cornești. Numai că nici această cifră nu se traduce direct în „pădurea raionului”: ocoalele pot depăși hotarele administrative, iar marea bijuterie verde a zonei, rezervația științifică Plaiul Fagului (5.642 de hectare la Rădenii Vechi, înființată în 1992), este administrată separat. Plaiul Fagului adăpostește în jur de 900 de specii de plante, dintre care zeci rare la scara întregii țări, și de aici izvorăște Bâcul, râul care traversează Chișinăul. Câtă pădure are raionul, de fapt, ca sumă reală — abia inventarul o va spune.
Pădurea tăiată pe tăcute, iarna
Un inventar nu e doar contabilitate. În spatele hărților stă o tensiune socială pe care administratorul însuși o recunoaște, pe propriul site: tăierile ilegale s-au redus, dar cele mici persistă în preajma satelor mai ales iarna, când oamenii cu venituri modeste nu-și pot cumpăra lemne de foc. Cu un singur pădurar la 400–500 de hectare, supravegherea e oricum subțire. Într-un raion unde multe gospodării de la sate se încălzesc cu lemne, presiunea pe pădure nu e o abstracție de la Chișinău, ci o realitate de fiecare iarnă — iar fără date reale, ea nu poate fi nici măcar măsurată corect.
O pădure plantată pe ambele maluri ale Prutului
Partea transfrontalieră a poveștii e și ea locală. Cea mai mare parte a banilor pentru inventar — 1,6 din cele 2,4 milioane de euro — vine ca grant de la Guvernul României. Nu e un gest izolat: în primăvară, campania națională de împădurire s-a desfășurat simultan pe ambele maluri ale Prutului, inclusiv în raionul Ungheni. Pentru un oraș de frontieră, „frontiera verde” nu e o metaforă, ci un șantier comun.
Ce rămâne deschis ține de pasul următor. Comunicatul nu spune când vor apărea primele rezultate utilizabile la nivel de raion și nici cine va folosi efectiv datele ca să oprească tăierile — măsurarea e un prim pas, nu o garanție. Pentru raionul Ungheni, însă, simplul fapt că, peste câțiva ani, vom putea spune cu o cifră reală cât a mai rămas din pădurile de pe Prut este, în sine, o noutate.