Pe 26 iunie, Parlamentul a votat în prima lectură un proiect care, pentru prima dată, definește în lege „acceleratorul de particule” și îi lărgește utilizarea, potrivit comunicatului Parlamentului. Mesajul oficial îl leagă direct de o miză care atinge zeci de mii de familii: „tehnologiile avansate pentru diagnosticul și tratamentul cancerului”.
Înainte de orice entuziasm, o precizare onestă. Nu e încă lege — urmează lectura a doua și abia apoi adoptarea finală. Și, mai important, e un text de cadru: reglementează și autorizează, nu cumpără aparate și nu deschide servicii noi peste noapte. Pentru a înțelege de ce contează totuși pentru un unghenean, trebuie privit nu textul, ci harta din spatele lui.
Ce a votat, de fapt, Parlamentul
Proiectul modifică Legea nr. 132/2012 privind desfășurarea în siguranță a activităților nucleare și radiologice. Astăzi, legea pomenește acceleratoarele de particule doar în contextul radioterapiei. Modificarea introduce o definiție explicită a noțiunii și extinde domeniul: acceleratoarele vor putea fi autorizate și folosite limpede în scopuri medicale, industriale, de cercetare și în alte domenii.
Scopul declarat e să astupe lacunele actuale, să clarifice procedurile de autorizare și să întărească supravegherea radiațiilor ionizante — un domeniu pe care îl reglementează Agenția Națională de Reglementare a Activităților Nucleare și Radiologice. Textul transpune parțial directiva europeană de securitate de bază privind protecția împotriva radiațiilor ionizante, parte din apropierea legislativă de Uniunea Europeană.
Potrivit autorului, deputatul Adrian Belîi — medic de profesie și președintele Comisiei pentru protecție socială, sănătate și familie —, reglementarea explicită a acceleratoarelor e o condiție pentru servicii moderne de oncologie: radioterapie avansată și producerea de radiofarmaceutice, substanțele folosite în diagnosticul imagistic de precizie. Cu alte cuvinte, legea pregătește cadrul juridic; aparatele, banii și centrele sunt o altă discuție.
De ce contează: unde se tratează cancerul în Moldova
Aici intervine realitatea de fond. Întreaga capacitate de radioterapie a Republicii Moldova — acceleratoarele liniare care iradiază tumorile — este concentrată într-o singură instituție, Institutul Oncologic din Chișinău. Nu e o impresie: chiar Programul Național de Control al Cancerului, adoptat de Guvern, constata că radioterapia funcționează exclusiv acolo, lipsind din instituțiile raionale, iar concentrarea într-un singur loc „produce costuri sociale enorme suportate de pacienți și familii” — în primul rând cele de transport.
Statul a investit, în ultimii ani, ca să mărească această capacitate. Primul accelerator liniar modern, prezentat drept „unic în Republica Moldova”, a fost inaugurat în februarie 2022; în martie 2025 a fost dat în folosință un complex nou, cu un al doilea accelerator, ridicat cu sprijin extern. Secretarul de stat al Ministerului Sănătății, Ion Prisăcaru, spunea la finalul lui 2025 că țara are 4 din cele 8 acceleratoare liniare recomandate de Organizația Mondială a Sănătății și că timpul de așteptare a scăzut de la circa șase luni la circa două. Progres real, dar de la o bază joasă — și tot la Chișinău.
Povara, în schimb, crește. La nivel național, numărul de cazuri noi de tumori maligne a urcat la 11.238 în 2024, de la circa 10.000 cu doi ani înainte, potrivit datelor Biroului Național de Statistică și ale Agenției Naționale pentru Sănătate Publică.
Ce înseamnă asta pentru un bolnav din Ungheni
Pentru raionul Ungheni, cifra raională este mortalitatea: în 2024, rata deceselor prin tumori maligne a fost de 205,28 la suta de mii de locuitori — sub media națională de 242,68, dar suficient cât tumorile să fie a doua cauză de deces din raion, după bolile de inimă, cu circa 15% din total. (Câte cazuri noi de cancer se înregistrează anual în Ungheni nu se poate spune: statistica de incidență există doar la nivel național.)
Ce găsește local un bolnav? Spitalul Raional Ungheni are un oncolog în ambulatoriu — care depistează, ține evidența și trimite mai departe — și a primit, în iunie 2025, un sistem radiologic digital. Atenție însă la cuvinte: acela e diagnostic prin raze X, nu radioterapie. Spitalul nu face nici radioterapie, nici chimioterapie. Iar depistarea precoce — celălalt capăt al luptei cu cancerul — ține de medicii de familie, despre care am scris în articolul despre proiectul de prevenție „PREVENT” din raion.
Asta înseamnă că un unghenean care are nevoie de radioterapie merge la Chișinău, la circa 105 km — o oră și jumătate până la două ore de drum. Iar radioterapia curativă nu e o vizită, ci zeci de ședințe, în zile consecutive, săptămâni la rând. Tradus în viață reală: ori navetă zilnică pe sute de kilometri, ori cazare prelungită în capitală, cu tot ce înseamnă asta — bani, concedii, un însoțitor.
Mai e un detaliu. Din toamna lui 2025, Moldova a început să ducă chimioterapia „aproape de casă”, deschizând secții în spitale raionale — Briceni, Florești, Sângerei, Orhei, Cahul — și la Bălți, cu o posibilă extindere spre alte cinci raioane. Ungheniul nu e pe nicio listă. Reforma privește, oricum, doar chimioterapia; radioterapia rămâne, integral, la Chișinău, fiindcă un accelerator liniar cere investiții mari și buncăre speciale.
Contrastul cel mai izbitor vine de peste Prut. La circa 20 de kilometri de raion, Institutul Regional de Oncologie din Iași are radioterapie — și oferă cazare gratuită pacienților care o fac, tocmai ca să le ușureze naveta. Granița trece exact prin mijlocul acestei diferențe.
Cealaltă parte: ce rezolvă și ce nu rezolvă legea
Ar fi nedrept ca legea să fie judecată drept ceea ce nu pretinde a fi. Ea nu promite un accelerator la Ungheni și nici măcar unul nou la Chișinău. Ce face e să creeze temeiul juridic pentru tehnologii care azi nu sunt clar reglementate — de la radioterapia avansată la producerea, în țară, a radiofarmaceuticelor de care depinde diagnosticul oncologic de precizie. E o pre-condiție, nu o soluție. Fără ea, modernizarea ar rămâne fără cadru; cu ea, modernizarea tot are nevoie de bani, aparate și personal.
Proiectul a fost votat în consens, de majoritate și opoziție, ceea ce e neobișnuit. Asociația promo-democrației Promo-LEX a semnalat, pentru ședința din 26 iunie în ansamblu, probleme de transparență la majoritatea proiectelor votate — termene scurte de consultare, avize nepublicate la timp —, fără a indica însă acest proiect anume; comunicatul Parlamentului afirmă că textul a fost elaborat după consultări cu Ministerul Sănătății, societatea civilă și mediul de afaceri.
Pentru un raion de frontieră, aflat la circa 105 km de singurul loc din țară unde se face radioterapie, o lege despre definiții și autorizări rămâne un pas mărunt, dar în direcția corectă. Câți ungheneni fac efectiv acest drum — pentru radioterapie sau chimioterapie la Chișinău — nu se știe din date publice, fiindcă cifra nu e defalcată pe raioane. Distanța, însă, rămâne aceeași.
Stadiul legislativ și conținutul proiectului provin din comunicatul Parlamentului Republicii Moldova (prima lectură, 26 iunie 2026) și din Legea nr. 132/2012. Centralizarea radioterapiei și costurile de acces sunt documentate de Programul Național de Control al Cancerului (HG nr. 1291/2016). Datele de mortalitate raională și de incidență națională aparțin Biroului Național de Statistică și Agenției Naționale pentru Sănătate Publică. Dotările Institutului Oncologic provin din comunicate ale Ministerului Sănătății și ale Președinției; serviciile locale, de pe pagina Spitalului Raional Ungheni. Descentralizarea chimioterapiei și cazarea gratuită de la Iași sunt relatate de presa națională, respectiv de Institutul Regional de Oncologie Iași. Numărul exact de acceleratoare liniare funcționale la zi nu este comunicat unitar de autorități; relatările oficiale indică o traiectorie ascendentă.